Oamenii ridica baricade din lucruri considerate normale.Pe ziduri pun sarma-nghimpata din ganduri si masti zambitoare.Existenta e transformata intr-un etern carnaval in care fiecare are propriul sau rol.
Dincolo de bariere incerc sa trec prin poarta nomadica.Care mereu migreaza,mereu se schimba.Mereu se reinventeaza.Uneori o ating si nu vreau sa zbor in jurul felinarului care sigur nu e soare si raze.Pasari ce-mi odihnesc palmele,ma adorm intr-un somn lin,atat de vibrant,Incat totul pare ireal.In frunte mi-a crescut un copac pentru ca radacinile sale sant tare adanci.Cand mi-e greu sa-l mai port,ma sprijin de un deal si devin padure.
Picioarele goale cresc lastaris si poieni si ochii arunca priviri ce devin pietre ce paveaza delimitarea dintre trecut,prezent si viitor.
Din brate fac roata de caruta ce se invarte mereu cu un scartait cald de fier ce se atinge pe lemn,prinzand aerul intre ele.Aerul ce devine mai fierbinte si viu.
Il fac adiere trecuta pe sani,cu care aprind seara focul.Un foc magic la care se pot cali si purifica suflete.
Stau cu capul in pantecul lupului simtind toti cei 15 kilometri ce-mi apartin.In care tot ce eman protejeaza spunand:,,nu tulburati!nu distrugeti!nu incercati sa cunoasteti mental!"
Imi deschid buzele si cant cu inima libertatea eterna si alergarea.
Nici o pestera ,in esenta,nu e doar un loc intunecos.Undeva in adanc sant bogatii nestiute,sant comori prelucrate de curgerea vietii.Mereu...verde...mereu.
Dincolo de ziduri prin poarta nomada.
tie
6 comentarii:
Nici o pestera ,in esenta,nu e doar un loc intunecos.Undeva in adanc sant bogatii nestiute,sant comori prelucrate de curgerea vietii.Mereu...verde...mereu.
Cred ca fiecare dintre noi poarta in sine o pestera .Unii au in ea adevarate comori, altii doar se inseala crezand ca le au,in timp ce exista si unii care aduna mizerii si tinichele pe care le ridica la grad de comori....
Cat depre viata, chiar este un carnaval in care fiecare isi ascunde cat mai bine chipul, sub o masca pe care mereu si-o reinventeaza.
Sa lasam barierele adevarului peste suflet si inima....sa purifice totul in noi tot firescul si sa putem ajunge cu privirea la adevarata comoara din noi.
Na, ca am facut postare in postare si crede-ma ca inca as mai fi putut scrie ....dar gata.
Te las in lumina si dragostea Lui, sa colinzi libera printre mastile de la marele carnaval....
Imprejmuirea pe care si-o face omul are un singur rol: apotropaic. Cand ma simt atacat desenez in jurul meu un cerc cu o bagheta ( nu neaparat de alun !) Cand vreau sa aflu cine mai este prin nemarginire scot Piatra Albastra din Cutia Secretelor , o asez pe Dunga unui Vis si caut sa prind aceasta alta dimensiune.
Fraza dumneavostra se clatina lin ( ca sa poata zbura !) si fara sa dea semne ca ar vrea sa poposeasca vreodata.
Fie sa fie bine !
asa este draga mea Elena..sant si tinichele in pesteri..dar nu am eu dreptul sa decid cine e cu diamante si cine cu roscove...este cine sa faca asta...doar zic ca fara ipocrizie..noi oamenii decidem cine interactioneaza cu noi si cine nu...pentru ca nu santem chiar capabili de acea dragoste suprema si nejudecata..indiferent cat vreau tot o sa gandesc ca unul e mai dobitoc ca mine si eu mai buna..dar nu prea recunoastem...empatam si ne simtim bine cu oameni ca noi...restul ii dam la o parte si ii judecam...ce spun de fapt ca nu-s mai buna ..si ca indiferent de piedici merg mai departe,de riscuri de dureri...nu am ajuns inca la stadiul la care divinitatea ne vrea...si nu sant un judtitiar...doar exist si mi-ar place sa fiu mai buna,mai toleranta etc...va imbratisez
multumesc mult domnule Rotaru pentru tot ce ati scris...asa este delimitarea face parte din protectie..dupa cum bine stiti vindecarea calusarilor se face prin descrierea unui cerc,musai de alun,facand un val de protectie...un zid eteric de care cei ce vor sa profaneze se vor lovi si nu vor putea trece..de ce analogie cu celtii?crucea si incadrartea in cerc...visele trebuie sa fie libere pentru a putea deveni realitate si trebuie multa credinta..multa...sincer nu permit sa-mi ucida nimeni si nimic visele...sa aveti o zi cu mult zbor..mult...si multumesc
E posibil sa nu fi inteles ce ai vrut sa spui tu de fapt...Dar mie mi-a placut sa ma plimb prin lantul cuvintelor tale care rad si plang totodata si arunca uneori totul in derizoriu....
Nu cred ca posed doar comori in pestera mea, ci alerg dupa o geana de lumina, pe care mi-o doresc tare mult...... fara ipocrizie spun asta.
O seara buna si senina sa ai!
doamne fereste draga prietena..nu e cu referire la dumneavoastra..eu cand vad si partea umana va iubesc mai mult ca nu trebuie sa ma complexez prea mult..hi-hi...e vorba de restul eu recunoscut ca nu interactinez cu toti ca multi nu-mi plac...numai fiti asa transparenta ca o sa vina repede mujicii sa arunce cu noroi..hi-hi..lipsesc un timp dupa cum am scris...vlady e foarte bolnav iar eu m-am cam saturat de teatru...nici nu am apucat sa citesc ce ati postat...va imbratisez cu mult verde si zbor..mult
Trimiteți un comentariu