luni, 1 februarie 2010

DURERE



Atunci cand lumea se prabuseste.
Nu fugi.
Nu te ascunzi.
Nu devii negru.
Pana si trupul si chipul refuza sa imprime durerea.Devine mai viu si frumos.Lumina din ochi devine lina si calda.Refuzi sa te lasi zdrobit.Refuzi sa-ti opresti zborul.Doar iti strangi aripile colorate in nuantele curcubeului si te invelesti in ele.Calde si pline de muzica.Zambesti si la adapost ,inveti sa zbori in interiorul tau.Te situezi in afara binelui si raului.In afara dualitatii si devii nestiut.Devii piatra...Peste care curg toate si ramane statornica.In interior curg toate si ramane statornica.
Peste care curg toate si ramane statornica.In interior e memoria tuturor lucrurilor stiute,traite,gustate.E memoria tuturor inceputurilor frumoase.E insasi iubirea infinita inchisa.In exterior roca pe care cineva o va culege si o va zidi.Cand cei din jur te ranesc nu poti suferi.Ar fi prea egoist si plin de veneratie pentru tine insati.Devii lacrima zambita si nu poti transmite nici un gram de ura.Nu poti rupe liantul ce transmite speranta.Nu poti imbolnavi realitatea de dincolo de realitate.
Tot ce stii in inima nu poate fi scris prin cuvinte,nu poate fi stiut din carti.In lumea,,reala'',oamenii se raporteaza la ,,realitati''.Si zbor din nou in interiorul tau luindu-i cu tine pentru a le arata realitatea reala.
Aripile sant mereu calde sau pot racori in functie de traire,de flacarile sau gheata ce-ti aluneca pe sira spinarii.
Egoismul urla la fiecare colt de ulita...stand siret,ascuns sub fiecare streasina in care randunelele si-au facut cuib.
Trupul a devenit doar trup de carne...aqtingerea erotica e doar sex si nimeni numai simte extazul ce te apropie de ingeri ,dincolo de fiecare act in sine.
Goala ...dansez printre firele de iarba nevazute si atunci cand dansul e profanat de nepermisi,propiile mele aripi se desfac ascunzandu-ma in interior si facandu-ma iluzie si efemer.
Cand inima ti-e zdrobita...ai vrea sa plangi si sa te simti ranit dar nu poti.Pentru ca plutind in dimensiunea necunoscuta pot darui doar iubire.
Ghemuita ca o pisica...torc...toate vietile necunoscute de altii.
In afara binelui si raului,in afara dualitatii...sant eu...cea ascunsa in propiul meu trup netrasparent.
Pentru ca....

18 comentarii:

life spunea...

stiu...doare...sa pierzi pe cineva drag....in legatura cu cenaclul....nu stiu....pentru o perioada voi parasi blogul...sa-mi pun ordine in ganduri..dar voi reveni :)

raza de soare spunea...

pentru ca...

orice sfarsit are un inceput,
orice drum are un capat, dar pana si capetele se pot sari:D
orice obstacol poate fi indepartat,
viata e frumoasa, noi incercam sa o definim in raport cu alb si negru, fara sa realizam ca de fapt aceste non-culori nu sunt, viata e culoare si durerea e o nuanta...

nakudo spunea...

nu e o postare raportata la moartea tatei...hi-hi...e doar un protest in felul meu impotriva celor care vor sa ucida sufletul....zborul nu poate fi oprit draga life...eu zic sa ni te alaturi..in primul rand e o lume frumoasa si sigura in care ai sa te simti acasa si ai sa te regasesti,apoi sant lucruri pe care nu o sa le gasesti pe blog...si sant multi adolescenti minunati ca tine...:))

marada spunea...

Esti tare trista! Te citesc mereu, dar mi-a fost teama sa comentez.Indraznesc acum si sper sa nu te superi.
Cu ani in urma am trait si eu asa ceva! Timpul nu a reusit sa vindece deplin rana, dar trebuie sa merg inainte!
Viata ne aduce de toate:bucurii, necazuri!
Clipele de fericire sunt scurte, cele de durere lungi.
De cele mai multe ori sufletul plange,desi prin "ambalaj" nu se vede!
Sa te intareasca Dumnezeu!

nakudo spunea...

viata e viata ..bine zis draga mea raza,,iar ma tampesti cu cata materie cenusie ai..ea exista si trebuie traita e vie si in culori..nu are notiuni de bine si rau sau alb si negru..ea doar da viata..regenerand..transformand fiind plina de trairi....te imbratisez draga mea din inima...

nakudo spunea...

multumesc draga mea marada...nu prea am mai comentat nici eu cu toate ca te citesc..m-am lovit de durerea copiilor care pe ger de -35 de grade nu aveau lemne acasa..de o scoala plina de dobitoci in care pocnise centrala de frig si chema totusi copii la ore...de restructurarile basesciene din invatamant..de prea multi care rup aripile celor ce vor sa zboare...toti merita sanse dar ca si tine uneori cred ca ma lupt cu morile de vant...ca si din pacientii..ii pui picioare si ii intrebi,,intelegi ca nu trebuie sa mai transminti ganduri rele,trebuie sa corectezi modul tau de viata etc...da..da..e raspunsul..dupa ce iesa pe usa deja isi baga si scoate...cam asa stau lucrurile...zau..tata a plecat in lumina si e foarte bine...ma bucur ca a trecut la alt stadiu al existentei...daca o pot numi asa....doare e adevarat...te imbratisez cu mult drag marada..na ca ti-am facut poveste hi-hi

Floare-de-colt spunea...

Chiar dacă am avut multe zboruri frânte din înaltul cerului de fulgere şi furtuni nemiloase, am acoperit cu aripile mele, încălzind la piept o pasăre slăbită şi îngheţată, oblojindu-i rănile cu căldură şi lacrimi, până spre primăvară când vrând să-şi ia zborul mi-a smuls inima sfârtecându-mi sufletul, bucată cu bucată. În prima clipă mi-am strâns aripile, chircindu-mă de durere, în jurul a ce mai rămăsese din fiinţa mea şi am plâns.
Ciudat, acum îmi este chiar bine.
Nu mai simt nimic.
Nimic.

elena marin-alexe spunea...

Tu zici:.Doar iti strangi aripile colorate in nuantele curcubeului si te invelesti in ele.....
DAR DACA NU MAI AI TIMP? Dar daca ai amortit in durere si nici curcubeul in toata splendoarea lui nu -ti mai lumineaza fruntea ?
Mai poti zbura spre inalt?
Nu trecerea trupului in nefiinta este durerea eterna, ci faramitarea sufletului ....daruit din Dragostea-I mare si necuprinsa de timp si spatiu, dar cuprins in desavarsirea Creatiei Lui.

elena marin-alexe spunea...

As vrea sa te rup de tot firescul unei lumi deteriorate si sa te asez in bratele unui crucificat din IUBIRE pentru tine, pentru mine si pentru creatia Sa intreaga.Doar acolo, fara nici o alta filozofie amagitoare, fara nici un strop din intelepciunea nebuna a lumii decadente, doar acolo vei fi in siguranta deplina.
Fii binecuvantata frumoasa mea !

Cristian Lisandru spunea...

"Nu poti rupe liantul ce transmite speranta.Nu poti imbolnavi realitatea de dincolo de realitate" - asta nu se poate întâmpla niciodată, aşa este...

nakudo spunea...

nu cred ca nu simti nimic draga mea floare de colt..ti-am spus ca te citesc si esti dintre oamenii care ma inhiba prin inteligenta,sarcasm,umor..dar dincolo de randuri te simt..e durere si totusi speranta si cred ca esti o persoana minunata care merita tot ce e mai bun..te imbratisez si zboara chiar daca o faci egoist doar pentru tine...:)

nakudo spunea...

stiu draga mama..poate is eu defecta ca simt prea multe ..zau..va imbratisez cu drag mare

nakudo spunea...

multumesc mult draga Cristian..voi doi ati demonstrat ca am dreptate si e real ce e scris in aceste randuri...multa traire sa va inconjoare mereu

elena marin-alexe spunea...

Nu scumpa mea, nu despre defectiune este vorba.Tu ai sufletul ...zbor spre inalt, chemare spre lumina si asta nu este defect ci o mare calitate.Eu doar incerc sa-ti dau piedicile deoparte, pentru-ca zborul tau sa fie cu destinatie- paradis!
Noapte cu senin in suflet sa ai scumpa mea!

nakudo spunea...

stiu draga mama si daca va spun ca eu cred si chiar imi risic semne mari de intrebare...o sa va sperii?nu...stiu cat luptati pentru mine..o noapte calma si calda am avut cu mult dor de vrancea si cu durere pricinuita de mizeria emisiunii la care m-am uitat..nu va consumati...stiti ca mereu va fi cineva care sa blameze si sa arunce cu noroi in divinitate..va iubesc si imbratisez

GRIGORE ROTARU spunea...

Aşa ar fi cinstit: la fiecare intervenţie a dv. să răspund imediat şi pe măsură; sunt domenii unde mă pricep aproximativ, altele unde nu mă pricep ( deloc) şi acolo trebuie să tac decât să bat câmpii de formă.
În acest loc înseamnă că mă pricep ? Simt . Şi zic: asemenea compoziţii sunt de zile mari ! Cei care sa întreabă de ce nu sunt la fiecare postare – să ia pixul in mână şi să încerce – ca volum – 1/200 din ce este aici. Despre calitate se discută cu textul în faţă . Aveţi avantajul vârstei care vă permite < perfecatarea >. Nu am găsit o virgulă care să lipsească unui text de talia celui de aici. Cu asemenea gesturi este răspândită sărbătoarea ! Aferim !

GRIGORE ROTARU spunea...

Va rog sa ma scuzati; < perfectarea >... nu am vazut la timp.

nakudo spunea...

multumesc mult domnule rotaru...se pare ca oricum pixul nu va reproduce niciodata esenta...ar trebui sa ma simt magulita..de atata tornada de complimente dar nu sant...m-as bucura mai mult doar sa fiu simtita si inteleasa:)