EDGAR DEGAS

Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris - d. 27 septembrie 1917, Paris), a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care şi-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepţional de desenator şi cu pasiunea pentru obiectele efemere în mişcare. Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro este unul din intemeietorii impresionismului. Edgar Degas şi-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numeşte realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul şi a încercat numeroase tehnici de pictură şi grafică. A lăsat după el o moştenire originală şi multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri şi sculpturi.
Hilaire Germain Edgar Degas (era deja un artist matur când şi-a modificat modul de scriere a numelui în Degas) s-a născut la 19 iulie 1834 la Paris, cel mai în vârstă dintre cei cinci copii ai unei familii burgheze înstărite. Tatăl, Auguste de Gas, era bancher iar mama, Célestine Musson, vestită pentru frumuseţea ei, provenea dintr-o familie din Louisiana (USA). După absolvirea vestitului liceu "Louis-le Grand", Edgar se înscrie la facultatea de Drept, dar abandonează în curând studiile şi îşi ocupă timpul copiind tablouri ale marilor maeştri din muzeul Louvre, însuşindu-şi astfel arta picturală. Este sigur de vocaţia sa şi se hotărăşte să-şi consacre în întregime viaţa picturii. Se înscrie în atelierul de pictură al lui Louis Lamothe şi în 1855 reuşeşte la examenul de admitere la Şcoala Superioară de Arte Frumoase din Paris, însă nu rămâne mult timp elev al şcolii.

În 1856, Degas face o călătorie la Napoli la bunicul său, Hilaire de Gas. În Roma ia parte la cursuri de pictură organizate la Vila Medici. Copiază opere ale maeştrilor italieni, frecventând muzee şi biserici. Tablourile şi desenele le trimite tatălui său, care crede în talentul fiului, îl felicită şi-l îndeamnă la noi încercări.

În 1859, Degas revine în Franţa. Frecventează muzeul Louvre, unde în 1862 sau 1863 se întâlneşte cu Édouard Manet, cei doi artişti se împrietenesc repede. Îl vizitează adesea acasă şi în atelier, stau împreună la cafeneaua Guerbois, locul preferat al tinerilor pictori. Acolo pot fi întâlniţi Claude Monet, Auguste Renoir, Alfred Sisley şi Paul Cézanne. În această epocă Degas rupe cu tematica academică a şcolii de pictură tradiţionale şi abordează teme realiste observate la cursele de cai sau la spectacolele de balet. După războiul franco-prusac (1870-1971), Degas pleacă într-o lungă călătorie în America şi vizitează familia mamei sale în New Orleans. Pictează tabloul "Comerţ cu bumbac la New Orleans" (1873).
Edgar Degas: Clasa de dans, 1873-75 - Musée d'Orsay, Paris
Edgar Degas: Dansatoare pe scenă, 1878 - Musée d'Orsay, Paris

Întors la Paris, tot timpul îi este consacrat balerinelor şi observării dansului acestora. Începe tabloul "Clasa de dans", pe care îl termină în 1875. Realismul scenei este bine precizat în diferitele poze, la compunerea siluetelor surprinse în timpul lucrului şi al odihnei. Fustele vaporoase strălucesc în lumina blândă în care se scaldă sala de teatru. Degas pictează timp de mai mult de un sfert de secol balerine, realizează schiţe şi sculpturi avându-le ca subiect. Aceasta uşurează urmărirea dezvoltării sale artistice. Tablourile sale în ulei cu desenul precis şi cu gama elegantă a culorilor sunt completate cu tablourile în pastel de mai târziu saturate cu culori vii (de ex.: "Scenă de balet", 1878-1880).
[modifică] Legăturile cu Impresionismul
Edgar Degas: Femeie pieptănîndu-se, cca 1885 - Muzeul Puşkin, Moscova, Paris

În 1874, Degas participă la prima expoziţie a impresioniştilor organizată în salonul fotografului Nadar, expoziţie care declanşează scandal în cercurile conservatoare ale criticii. Ziaristul Louis Leroy le dă numele ironic de impresionişti. Degas nu este împăcat cu această definire şi stăruie în concepţia sa pe care o numeşte realistă. Realismul său nu are nici o legătură cu principiile de bază ale picturii în "plein air" (în aer liber) preconizate de ceilalţi membri ai grupului. Nu împărtăşeşte opinia lui Monet referitoare la variaţia luminii, ci se concentrează asupra modului de a reprezenta variabilitatea corpului uman, caracterul efemer şi mişcarea.
Edgar Degas: Mica balerină, statuie în bronz, 1881

La cea de-a doua expoziţie a impresioniştilor în 1876, în galeria lui Durand-Ruel, Degas expune douăzeci şi patru de lucrări. Participă cu numeroase tablouri la următoarele expoziţii; la a şasea expoziţie, în 1881, Degas îşi limitează participarea la patru desene şi o sculptură, capodopera intitulată "Mica balerină". În mai 1886, la ultima expoziţie a impresioniştilor, Degas prezintă tabloul "Modista" şi o serie care constă din zece nuduri feminine (printre care "După baie" sau "Femeie ştergându-şi picioarele"), în legătură cu care scriitorul Huysmans nu-şi precupeţeşte laudele: "Desenul rapid şi nervos este în măsură - aşa cum se întâmplă cu desenele japoneze - să fixeze într-un mod cu totul original vibraţia, mişcarea şi gestul".
[modifică] Ultima perioadă a vieţii

În 1884, în Normandia, pictorul cade într-o stare de depresie, se izolează de societate, trăieşte ocrotit de credincioasa sa menajeră, Zoé Closiet. Degas nu a fost căsătorit, nu se cunoaşte vreo legătură sentimentală de durată. Degas începe relativ devreme să se plângă de tulburări de vedere. Primele probleme apar în 1872, înainte de călătoria în Louisiana. Începând din amurg nu mai vede bine, iar seara, la lumina lămpii, este nevoit să o pună pe menajera lui Zoé să-i citească ziarul. În 1886, la expoziţia impresioniştilor de la New York, sunt prezentate douăzeci şi trei lucrări ale lui Degas. Tablourile lui se vând iar situaţia materială a artistului se îmbunătăţeşte. Lucrează fără oprire, pictează, realizează gravuri, scrie versuri. Din cauza vederii care se deteriorează, manifestă un interes din ce în ce mai mare către sculptură, pentru care este suficientă sesizarea pe calea pipăitului. În 1896, trei lucrări ale lui Degas ajung în colecţii de stat. Acesta este semnul recunoaşterii. Este însă din ce în ce mai singur. În perioada 1909-1912, boala sa de ochi se agravează, în plus se mai adaugă o scădere a auzului. Aproape orb, renunţă treptat la activitatea artistică. La 27 septembrie 1917, Degas moare de pneumonie. Mormântul său se află în cimitirul Montmartre din Paris.