miercuri, 24 februarie 2010

LINISTEA


I n felii subtiri de ananas iti decojesc pielea impregnata de arome exotice,pana ajung la miez..miezul zemos.Storcandu-mi pe buze sufletul din interiorul sufletului tau,viitoare germinare in sambure ascuns ce pastreaza enigma.
Te privesc scarpinandu-te foarte intelept si ironic ...in barba si cand mana se clatina lenes ca genele adormite a unei femei,prind plutind in fiecare glob de aer,pasari ce-si iau zborul ...cu falfait de ceata.
Singur iti faci existenta un sul vechi de papirus,pus la vedere dar cu semne neintelese,ce au fost stiute canfva si carora,oamenii,le-au pirdut sirul.Oamenii trec ca niste umbre ratacite si reci.Ma invelesc in scoarta copacului ca intr-o rochie magica si-mi infing carnea mea de om in carnea sa de copac statornic,ce traieste privind doar in sus,pana devenim una,seva si sange,inima impartita in patru si inima in cercuri concentrice.
Pana lasam radacinile sa-si faca treaba lor de radacini care imbratiseaza pamantul.Pana fiecare cromozom devine la fel...pana putem sintetiza lumina.
Te culeg fruct copt si-mi intind crengile pe care poposesti.Te ascund in san cu siretenie si doua triunghiuri imi prind de urechi.Ce se fac picaturi ce aluneca pe pantec pana in miezul tau zemos cu care imi astampar setea zi de zi.

Ma simt obosita de prea mult inteles,de prea mult vazut.Ma simt obosita de prea mult simtit si pipait fiecare fractura a sufletului omenesc.Si atunci...ma strang cu genunchii la piept langa tine si stau.Un repaos ciudat in care sant eu si parca n-as fi.In care pot face vid si sa golesc prea plinul de a intelege.Ca si cum as deschide ochii asupra lumii din nou.Ca la inceput.Cand ma miram de fiecare frunza si piatra,cand nu stiam ce e ziua si ce e noaptea.Pot deveni fetus care inca se mai bucura ca se va naste si care cu ochii adormiti poate simti.
Stii?am obosit sa fiu om.Sa vreau sa stiu tot mai mult,sa cunosc.Am obosit sa nu ma mai pot nega.Sa ma fac ca nu exist.Sa stau asa nemiscata ca o piatra sau ca un palc de iarba rumegat...
E atat de cald in imprejmuirea facuta de tine...E atat de alta lume.Aia in care poti exista fara justificari.
Iti spun:clar asta este din cauza sufletului tau barbos si a trairii.
Nu te mint,unii mai ciocanisera la poarta mea ascunsa in iedera si-mi spusesera,,ce tot ai tu cu sufletele barboase,de ce doar suflete barboase?"
Am tacut si am lasat pe fiecare sa inteleaga ce vrea.
Dar,zau...aveau un fel de barba tipica,prea ingrijite si parfumate.Sufletele lor barboase nu erau intelepte si sihastre.Nu fusesera prin pesteri nelocuite in care sa se descopere.
Am obosit.
Ma invelesc in barba ta de salbatic pur si ma odihnesc mult .Direct pe pamant.Doar calul la capul nostru ne paste visele.

10 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Mi-a plăcut la nebunie pasajul...

"E atat de cald in imprejmuirea facuta de tine...E atat de alta lume.Aia in care poti exista fara justificari.
Iti spun:clar asta este din cauza sufletului tau barbos si a trairii.
Nu te mint,unii mai ciocanisera la poarta mea ascunsa in iedera si-mi spusesera,,ce tot ai tu cu sufletele barboase,de ce doar suflete barboase?"

Seară bună, Nakudo!

Geanina Lisandru spunea...

Fructul acesta stârneşte pofte...frumoasă scriere, ai reuşit să îmi pui imaginaţia la grele încercări.

Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

giulia spunea...

Foarte frumos scris.

Anonim spunea...

I have missed you... lost some of my info... but so glad to have found you again....love it and you

black beard spunea...

Iar fac o criza neuronala si nu stiu de ce... Fetusul ala dement e de vina. Sau barbosul...

nakudo spunea...

tot ce e bun sa fie cu tine draga Cristian si ma inclin cu respect pentru ca ai inteles mesajul dintre randuri..va imbratisez cu mare drag

nakudo spunea...

asta e scopul..sa rascoleasca cea mai intima camaruta,draga mea Geanina....te imbratisez cu mare dragoste....o seara cu mult zbor

nakudo spunea...

multumesc draga mea giulia..te imbratisez

nakudo spunea...

May had to work without a time
and me miss stuff ...
Fri each quickly.
you embrace

nakudo spunea...

draga paul..nu cauta sa afli de ce faci criza neuronala..pur si simplu fa cand iti vine...e si fetusul si barba de vina...dar dincolo de toate e sufletul..poop..dilica