POVESTE

El mi-a zis:,,te-am vazut cu ochiul sufletului,inchisa in trunchiul copacului.Asa...asa ca un inger verde imbratisat cu propiile sale aripi ce-ti ascund fata reala."
A venit zi de zi asezandu-se ca un copil la tampla inteleapta a padurii.Si-a desfacut radacinile si le-a impletit pe sub pamant cu firul de iarba si apa.
Apoi a facut cupa din inima sa si mi-a racorit buzele arse.Val dupa val a inceput sa scoata din ceea ce paream doar a fi.Ne-am asezat inimile una in alta pana am facut un cerc mare de lumina.Si am trecut prin proba arderii totale,lumea,pentru a se naste mai pura.O data cu cerbii si iepurii batem din picior pe pamant in acelasi ritm in care pamantul respira,se misca si doarme cu un ochi deschis cu care suprinde tot.
Tacerea e atat de vorbita si emotii,incat pentru inceput,facem pasi mici de curgere moleculara si cerc.Si pornind mereu din centru,reusim sa ne rotim reinoirea la infinit.
Cand obosesc...ma intorc din nou in trunchiul copacului unde ma pot odihni cu cantec de seva nevazuta de nimeni.


Umbra e foarte departe.E atat de alungita cand ziua nu e impartita egal,incat se face o curgere lina de ape ce izvorul il au peste tot,ajungand fata in fata cu,,eu"cea cernita de vise in munti.Umbra ta o redescopar reinviata in mine,mica si ascunsa dimineata,cand ma priveste lenes,egala cu mine in miezul zilei pentru ca ne-am sorbit deja primele pulsatii.Atat de mare si acoperindu-ma seara intr-o haina ce aduce linistea si lumea de dincolo de vis.
Santem realitati si umbre,santem linii intrerupte ce pot zidi forme.Santem celalalt. l.Santem tot ceea ce descoperim ca am fi putut fi.Ne strigam prin priviri ingerii protectori ce se joaca in sangele lichefiat dincolo de nori.Ii rotim si pe ei si le invatam limba ce este emisa prin molecule de ploaie.Ne facem impreuna pamant si impletire de liane ce da genetica peste cap.Nastem un alt cromozom si speram ca specia umana sa devina mai buna.
Modificarile apar din surasul cald al aripilor impletite in parul meu,,ce se impletesc apoi cu aerul...ce devine vartej cosmic ce antreneaza in gravitatia sa toata muzica ce nu poate fi redata prin note.
Ma strang cu genunchii la piept si ma invelesc cu umbra alungita in seara,devin limba ceasului ce tace si opreste timpul in loc.Piatra verde in interior, adun lumea microcosmica sub mine si las sa ma cioplestesti,cizelandu-ma si dandu-mi forma nestiuta si nedescoperita de lume.