miercuri, 31 martie 2010

Cu ochii la stele


Ierarhia barbosilor face parte din cadranul vietii a mesterului ce masoara timpul.Ca atunci cand amputezi o parte din tine sa nu te poti reintregi si respira din nou decat atunci,cand el pascand timpul,delimiteaza orele,ce devin zile,ce devin continuitatea ta.
Ca in oglinda,descoperi ca acolo e o parte din tine,cea care mereu asteapta sa o strangi in pumn cu egoism,fara sa o lasi sa se iroseasca.
Secundarul existentei mele este masurat de spanii din Harap-Alb....de asta nici nu conteaza.Ce e o secunda?-in eternitatea ce pot fi eu,mereu noua,mereu explorandu-ma,mereu invatandu-ma noi idei inchise intr-un ochi de apa.
Ierarhia barbosilor e tumultoasa si aspra,doar interiorul clocoteste ca un vulcan.Cautand craterul prin care sa erupa,parjolind si arzand totul.Purificand cu foc pamantul ce va deveni fertil.
Intre rase de arieni,spani si ingusti,ei nu au loc.Pentru ca sufletul si cuvantul sant arme puternice.Atunci se inchid intr-un cerc de foc,exact in mijloc,centrati perfect.Dincolo de bariera e lumea si turma.In miezul cercului ierarhiei sant usi ce se deschid foarte rar iar ei pasc o iarba foarte verde.
De pe minutarul ceasului meu,el a plecat in cautarea apei datatoare de viata.Un timp in care va curata cuptoare ce coc paine si peri plini de omizi.Am facut schimb de suflete,tintuindu-ne inimile unul in pieptul altuia.Pentru a putea respira si continua existenta.
In sila pentru spani o sa-mi aprind un trabuc si sa-mi torn un pahar de tequila.La urma osa rontai si viermele din pahar cu satisfactia cu care as inghiti toate taratoarele.In cinstea ierarhiei o sa-mi torn si al doilea pahar,o sa ling si sarea...nici nu e nevoie de zahar pentru a sterge amarul.
Apoi ca si cum timpul curge normal,o sa cant,dansand goala printre ramurile ce inverzesc si nu o sa sarut nici o icoana din seara de denii.
Cred ca o sa-mi mai aprind un trabuc si o sa zambesc din tot albul trupului meu.

9 comentarii:

Anonim spunea...

blurry but like in a dream state...

she beautiful, I can tell.... just like you

lullaby spunea...

FATA CAPIALA ESTAS BIEN MI AMORCITO? NU AI INTRAT PE MESS :(

Omul de nicaieri spunea...

timpul nu exista. e doar o iluzie. un punct de reper. o avutie pe care o are oricine, dar nu o pretuieste nimeni. e chestia aia in care "ne simtem bine" si nu realizam. si dupa ce trece vrem inapoi in acele perioade, dar nu prea se poate...

Carpe diem!

Omul de nicaieri spunea...

si, pentru ca mi-esti draga iata o poezie de Ana Blandiana


Ar trebui

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…

nakudo spunea...

Thank you very much.
I think it's one of the more beautiful things
someone said ..
kiss

nakudo spunea...

meine schatzi...capiala si suiala..sant si nu sant bine..o sa trecem si peste asta..datorita profilului tau ..hi-hi mersic mult fata...reveni netul..uncasu te saluta

nakudo spunea...

draga mea roxana..asa este...timpul e doar o iluzie...esti o pritena pe cinste asa cum esti un om pe cinste...multumesc mult pentru sustinere..barbosul te imbratiseaza si multumeste..a trecut de germania:)

paul spunea...

Am sa stau oricat printre ramurile alea. Urla "voaiorismul" din mine...

nakudo spunea...

pup capiala frumoasa...bre paul esti un bagabont cuceritor..nu e vorba mea...ci a cuiva de la moldova..esti bine venit intre ramuri si cirip[ile..hi-hi