vineri, 12 martie 2010

Tamara de Lempicka


Fiică de avocat, crescută într-un mediu privilegiat, îşi petrece tinereţea între Sankt Peterburg, Monte Carlo şi staţiunile turistice la modă din Europa. La vârsta de 16 ani, în 1914, se instalează la Sankt Peterburg, la o rudă, unde ia şi primele lecţii de pictură. Aici îl întâlneşte pe Tadeusz Lempicki, tânăr avocat rus, cu care se căsătoreste în 1916. Revoluţia bolşevică întrerupe brusc această viaţă fără griji. Pleacă la Copenhaga, apoi eşuează la Paris ca de altfel, majoritatea emigranţilor ruşi. Pierderea reperelor iniţiale ale vieţii duce la desagregarea căsătoriei.

Soţul său refuzând să muncească, Tamara se hotărăşte să-şi ia soarta în mâini, alegând, pentru a reuşi, o carieră în pictură. Începând din 1920 frecventează academia Grande Chaumière şi işi desăvârseste formaţia cu pictorii Maurice Denis şi André Lhote precum şi cu călătorii în Italia unde copiază din mari maeştri ai picturii. Primul contact cu publicul are loc în 1922, la Salonul de Toamnă, unde expune un portret. În continuare dezvoltă un stil sculptural, în culori puternice, influenţat de cubism. Succesul nu este imediat, dar cu personalitatea sa puternică se impune repede în mediul artistic şi în cel monden. Se instalează în cartierul Montparnasse, participând intens la viaţa boemă din acesta, care îi şi inspiră teme pentru pictura sa. Subiectul preferat îl constitue portretele de femei, de care de altfel era atrasă, în pozitii lascive, de abandon. Îşi creează astfel o imgine de “femeie bărbat”, ilustrată între altele şi de tabloul său “Autoportert într-un Bugatti verde”. Primeşte în paralel comenzi de portrete de la diverse personalităţi artistice sau ale lumii mondene, portrete care constituie o altă latură a operei sale. Felul particular în care realizează aceste portrete, prin deformarea proporţiilor, ii atrag supranumele de “Ingres pervers”.

După divorţul din 1928, efectuează o primă călătorie în Statele Unite unde se bucură de un mare succes. De acum opera sa este recunoscută oficial, începând să fie achiziţionată de muzee. În 1933 se căsătoreşte cu baronul Raoul Kuffner, unul din cei mai importanţi clienţi. Rangul social de acum căpătat o face să piardă legăturile cu mediul artistic parizian. Odată cu criza economică subiectele sale se diversifică cu figuri de bătrâni, ţărani, sfinţi, însă aceasta o îndepartează de admiratorii săi de până atunci. În 1939 fuge din calea războiului şi se stabileşte cu soţul său în Statele Unite, unde işi urmează cariera în pictură organizând şi câteva expoziţii. Cunoaşte un deosebit succes mai ales în lumea cinematografiei, multe din picturile sale găsindu-se azi în colecţiile starurilor americane . Din 1943, când se instalează la New York, intră în totală uitare până în 1957, când este redescoperită cu ocazia unei monografii care îi este consacrată. Entuziasmul anilor “70 pentru curentul “Art Deco” fac din Tamara de Lempicka o reprezentantă de vârf a acestui curent. A murit pe 18 martie 1980 la Cuernavaca, în Mexic unde se retrăsese în ultimul timp.

Tamara de Lempicka ocupă un loc aparte în arta secolului XX: în ciuda unei opere restrânse (circa 150 de tablori în perioada sa cea mai fertiă, 1925-1935), tablourile sale sunt cel mai adesea chemate să ilustreze "lumea nebuna" a anilor interbelici.

Modelele sale se caracterizeză prin priviri interogative şi senzuale, buze cărnoase la femei şi ascuţite la bărbaţi,culori puţine dar vii, puse în valoare de fondurile gri sau negre. În spatele unui aspect neo-cubist care le încadrează perfect în epocă, tablourile sale respectă respectă întrutotul reţetele magistrale de compoziţie trasate de marii maeştri ai Renaşterii.

8 comentarii:

Ceriba un Sapnis spunea...

imi place mult ce ai scris. ti-am ascultat sfatul si am inceput sa citesc goya aseara:D
Tamara de Lempicka e un bun exemplu al omului care desi vine dintr-o familie buna, unde posibilitatile sunt mari, alege sa-si ia viata singura maini. si sa faca ceea ce-i place:)

elena marin-alexe spunea...

Ai ales un subiect interesant pentru azi:Prezenta Tamarei Lempicka in marea loja a picturii universale,o artista excentrica, independenta si boema. Se vehiculeaza ca ar fi avut-o ca model chiar pe fiica ei.
Stefania draga mea , multumesc pentru aceasta postare excelenta, care este un indreptar spre frumoasele arte. Sincere imbratisari!

coolboy spunea...

wow very nice painting
nakudo did you write this story in english great

http://101smiles.blogspot.com/

nakudo spunea...

seamana mult cu tine draga roxana..mult..zau...de asta am postat..tu o sa ai materialul original seara asta...despre goya vorbim dupa ce termini de citit...eu sant indragostita de carte ..:)

nakudo spunea...

saru mana..mult draga mama...o sa lipsesc din nou un timp...dar tot o sa postez despre contributia femeilor in arta,muzica etc macar din cand in cand..va imbratisez cu dragoste si lumina...multa...

nakudo spunea...

dear naveen still watch your post with horses ...
and again on the blog and come back and read
Thank you very much
're a wonderful man.
one to send you tonight a number of materials.
barter
you tell us about the miracle of color and traditions of your country.
you kiss

Ceriba un Sapnis spunea...

poate seamana cu mine, cu o singura exceptie, nu fac ceea ce-mi place. stau si indur matematica. spre exmplu, acum scriu la mate. ca sa vezi ce stresata si nebuna sunt:)) pe langa asta mi-ar palcea chestii precum pian, actorie, da...
"las ca ma fac eu mare si am sa le car la toti picioare in spinare"
la drept vorbind nu-s in stare sa lovesc o musca

nakudo spunea...

draga roxana..nici unul nu am putut face ce ne place la varsta ta..sincer...dar totul se poate recupera sau incearca trocul rezultate care le vor parintii la scoala contra activitati in timpul liber gen pian,actorie..in iasi chiar exista teatru de amatori cu adolescenti...sifgur exista si in braila iar un actor-actrita a ta preferata de acolo oricand ar fi mandri sa te formeze,crede-ma..putin curaj..usile nu se deschid fara sa bati..om frumos