Ating lumea involuntar in trei pasi prin fuioarele de ploaie ce macina ca la o moara invechita,fiecare graunte.Copt,necopt sau putred.Asa...la gramada.Ca in viata.
Ploua si nu ma loveste tristetea,nici nefericirea,nici melancolia.Ci doar o detasare totala.Care nu te lasa sa rumegi sau sa tesi amintiri.
Ci doar prezentul.Asa cum este.Verde si brun.Impletite.
Primul pas e trezirea si lovirea brusc de ,,realitate".Una dintre ele.Oamenii se sterg de tine lipiciosi si cu zambete tampe ca dupa un tratament cu Prozac.
Pasul doi-socializarea-intre doua cascaturi si ragaituri.Da,da!-ceinteresant tot ce emani...aaaaa.De-a dreptul spiritual si filozofic.
Pasul trei-insomniile-ei apar si acolo.
Cineva va scrie o poezie pe care altcineva o sa o disece ca sa scoata latura sensibila-a sa-la inaintare.Cineva cinic-altii il ovationeaza,ce filozof frustrat si incerca sa-i intre in gratii.Si tot asa.
Eu doar stiu ca pot atinge ploaia de la fereastra mea si ca intr-o zi mohorata pentru multi,noi am fi hibernat.Stupid dar inaltator.Somn,o cafea,o tigara si sex.Si mult zambet,poate chiar trei clatite invartite intr-o tigaie.
Am explorat largimea lumii inconjuratoare si se pare ca fericirea tine de limitarea teritoriului in care poti face adrenalina sa fie la ea acasa,sa te faca viu.
Pisici ce torc istoria.Plictisite de atata repetitivitate.
