miercuri, 29 septembrie 2010

Intrebare


Unul din fenomenele infricosatoare care se manifesta la ora actuala ar fi distrugerea generatiei ce se ridica.Adultii sant prea,,ocupati"cu grijile cotidiene si eventual inecarea lor in alcool.Se pare ca saracia amplifica si mai mult rautatea,iresponsabilitatea si diminueaza conexiunile neuronale.In toata nebunia matura cei mici sant principalii sacrificati.Victime colaterale.
Am renuntat de mult sa mai cred ca ar conta pentru adulti ,psihicul celor mici,educatia,formarea interioara.Dar un semnal de alarma se ridica datorita cresterii procentului de copii ce fac leucemie.Copiii care rar isi primesc din alimentatia saracacioasa aportul de fier.Asta in conditiile in care un adult va cheltui sume ce nu par importante pe tigari,cafea etc.Unul din zece copii se pricopsesc cu aceasta boala.
Nu stiu daca v-ati pus vreodata intrebarea cum se simte o fetita superba si inteligenta,de doar noua ani,cand vine la scoala fara un fir de par in cap,datorita tratamentului.De ce stiu?Pentru ca e aici .O cheama A,M si pana anul acesta a fost un copilas cu par lung si blond si niste ochi albastri plini de viata.
De ce va spun asta?
Va intrebati ce vreau sa cer.
Nimic!
Doar putina atentie pentru cei ce nu fac parte din familie.Mai putina rautate in a judeca copii dupa mediul de unde provin si parintii genetici.Vreau sa va aduc aminte ca fiecare om e unic si irepetabil.
Cu siguranta nu muriti daca daruiti zilnic ,unui copil care-l stiti,un mar si orice agonisiti in criza de egoism.
Cu riscul de a ma repeta,zic :copii nu au sanse egale la viata si educatie.Am putea schimba macar pentru o parte asta,chiar daca nu salvam omenirea.Sa lasam marii profeti sa o faca.
Nu cer decat sa nu uitam ca ne numim oameni si ca zambetul si imbratisarea unui copil sant cele mai frumoase,pure si trainice daruri.