Vis de toamna timpuriu,verdele ce-l stiu tot viu.
Zgomot de cercevele la ferestre ce se-nchid tainic si lenese.Sani cu gust de must in copt.Stol de nuci ce migreaza spre soare pentru a-si pastra coaja inca verde si tare.
Visul ce trebuie sa ramana doar vis.Intrupare de real si abis,de moarte si viata,de transformare,durere si si zbor.Doua linii frante pe-o pagina schitand chipuri prea sarace in expresie.
O mana ce alearga spre alta cu incredere.Ca si cumar fi mana frate sau sora.Poate fi chiar mana ta in care ti-ai pus toata increderea dar care-ti pare atat de strains.
Zambet de cai,nechezat de oameni ce nu stiu exprima docilitatea indusa de secole.
Carute ce merg agale intr-o indiferenta totala.Ciocan ce modeleaza argintul sau poate lumea.Sau poate natura in maretia ei o inchide cu fiecare bataie ,pentru trecerea secolelor....
Mere ce rosesc de dor pe fiecare creanga impletita cu freamatul aerului neauzit.
De undeva de departe,eul meu plange la luna,peste jumatatile lupilor ce delimiteaza teritoriul la 15 km.
Din exterior peretii de sticla ai lumii inca sant transparenti.Cei pentru care doi ori doi nu mai ridica semne de intrebare...PRIVESC...
Distantatti si
fara a emite pareri.
Doar impreunarea coapselor si a vinului prelins intre sfarcuri ,lasa liber ...libertatea din noi.
Si totusi multi isi aroga aripi.
Uitand de ICAR....
