ce sa va zic?m-a facut praf articolul ei.O gasiti `aici cu toate macinarile ei de adolescent.
Mă străduiesc în fiecare zi să găsesc motive să rămân aici, în ţară. Pentru că încerc să accept România aşa cum e ea, cu defectele ei şi fără aspiraţii prea mari la americanizare; poate doar la un grad mai mare de civilizaţie. Pentru că sunt conştientă cât este de absurd să ceri unei ţări ca a noastră să fie perfectă, în condiţiile în care peste tot în lume sunt anumite nereguli. Pentru că îmi apreciez valorile culturale, tradiţiile, locurile şi persoanele care s-au afirmat aici prin altceva decât scandaluri, silicoane şi multe haine "de firmă". Pentru că România nu e numai ţara hoţilor şi cerşetorilor, cum noi înşine am ajuns să credem. E, într-adevăr, o ţară frumoasă şi prosperă din multe puncte de vedere, îi lipseşte doar o puternică valorificare, un cineva care să găsească calea potrivită pentru a valoriza tot ceea ce avem. Deoarece ştiu că mai sunt şi alţii - nu prea mulţi - care îmi susţin afirmaţiile de mai sus, iar asta îmi dă speranţă, asta mă face să cred că într-o zi vom reuşi.
Mă străduiesc să găsesc motive să rămân aici, pentru că vreau să contribui la economia ŢĂRII MELE, vreau să lupt pentru un viitor mai bun pentru România mea, nu pentru altă ţară. Îmi doresc mult ca măcar să încerc să mă afirm aici, dar nu prin scandaluri, nu prin a fi iubita vreunui octogenar cu bani, nu prin a-mi bate joc de muzică şi a apărea cu fel de fel de kitsch-uri comerciale, dar mai ales nu prin a depinde de mama şi la treizeci de ani. Nu vreau să o chinui, nu merită! Pentru simplul fapt că a rămas aici cu mine şi a continuat să lupte şi m-a învăţat şi pe mine să fac asta!
Dar, pentru cât timp voi mai avea aceeaşi părere? Oare cum credeţi că se simte unul de vârsta mea când e luat peste picior de ceilalţi pentru că e diferit? Când oamenii îl jignesc pentru că are opinii pe care vrea să le facă cunoscute? Când propune o idee, iar majoritatea o respinge din start, pentru că e mai bună decât a ei? Când nu e tratat cu egalitate faţă de ceilalţi? Când pe drumul spre casă, ori în timpul liber cocalarii fluieră fetele, iar pe băieţi îi iau la bătaie?
Dar despre părinţii care muncesc 12 ore din 24 şi îşi învaţă copilul de mic cu bonă, pentru că-şi împart timpul în goana după bani şi... goana după bani? Mami şi tati care nu au timp să-şi vadă crescând "odorul" şi care nu pot să se bucure atunci când i-a crescut un dinte, pentru că au treabă cu noul C.V.? Sunt toţi fericiţi, nu?
Eu nu cred. O să devin mamă şi, personal, nu-mi doresc asta pentru copiii mei. La fel cum nu-mi doresc acelaşi sistem sanitar pentru ei. Nu vreau ca o operaţie de apendicită să devină Misiune Imposibilă, pentru că nu avem aparatele necesare. Dar am speranţa că până atunci ceva chiar se va schimba. Poate că e nevoie de încă o generaţie de sacrificiu, dar şi asta are o limită. Oamenii se satură să se sacrifice. Prin urmare, vă rog, nu ne mai alungaţi din ţară! Nu ne lăsaţi să ne renegăm originea! Nu îi lăsaţi pe "ai noştri" să producă copii pentru alte ţări, care ştiu să îi aprecieze! Respectaţi în primul rând legea şi lăsaţi pedeapsa să fie pentru toţi! Treziţi România la viaţă! Lăsaţi-i pe bieţii bătrâni să-şi trăiască bătrâneţea, au muncit destul pentru voi! Daţi posturi decente tinerilor, nu-i mai umiliţi, pentru câteva sute de lei! Lăsaţi profesorii la noi în ţară! Respectaţi-i, căci ei v-au format şi pe voi, şi pe copiii voştri! Ei sunt cei care iniţiază medicii, avocaţii, poliţiştii... Nu ne mai închideţi teatrele, operele, cinematografele ! Nu ne mai puneţi bariere către cultură! Faceţi ceva! Nu vă mai bateţi joc de noi, nu vă mai bateţi joc de voi! Treziţi-vă! Treziţi-vă!
acesta este articolul ei.
