marți, 7 decembrie 2010

Imnul autovindecarii


Lasati fortele tamaduitoare
ale soarelui,lunii,stelelor
si plantelor urmandu-si drumul
sa curga prin mine
sa curga prin mine.

Si-asa cum raul
umflat de ploi
isi varsa apele in mare
sa pot da si eu inapoi
celor ce au nevoie,
stiinta drumului spre vindecare,
spre a-ntelege ca-n fiinta lor
se afla unitatea energiei
dansand in forme infinite
de la cel mai mic atom
pana la galaxii nesfarsite,
si-n fulgerarea unei clipe
sa pot vedea manifestarea infinitului
in sinea mea spre a ma elibera
spre a ma elibera.

Lasati puterea tamaduitoare
a aerului pe care il respiram
sa ne arate cat ne bucuram
cat ne bucuram
si cum
cu fiecare respiratie
intre viata si moarte pendulam
cum intre viata si moarte pendulam.
invocare samanica

4 comentarii:

Omul de nicaieri spunea...

dansand in forme infinite
de la cel mai mic atom
pana la galaxii nesfarsite


imi place imi place imi place :D

elena marin-alexe spunea...

Sa inteleg ca se naste o noua Stefy! Imi place latura ta poetica si iti doresc "la cat mai multe poezii".
Stii ca poezia vindeca sufletul?

nakudo spunea...

e mult mai lunga invocarea draga Roxana si de o profunzime si esenta deosebita...uneori daca o citesti in linistea ta interioara noi ochi se deschid..cei ai interiorului,mai intelepti...

nakudo spunea...

draga doamna Elena,nu-mi apartin versurile doar le-am reprodus si de asta am si specificat ca este o invocatie samanica,dar frumusetea mesajului,dedesuptul subtil m-a facut sa ma identific si daca civilizatii atat de vechi au respectat viata in toate formele ei si au stiut sa multumeasca pentru lucruri care noi le-am pierdut,poate macar o parte ar trebui sa simtim creatia in toata splendoarea ei...si sa multumim ca facem parte din ea...va imbratisez cu toata dragostea,stiti ca scriu si poezii,asa cum si pictez etc..dar raman o moldoveanca oscilanta..hi-hi