sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Oameni si cai


Cineva rastignise spiritul cailor si ei stateau incorsetati intr-o haina prea mica.Si atunci spiritul cal calatori pana aici.Un spirit de culoarea pamantului ce inca poate rodi.
Si cel ce nu credea,ajunse sa creada,sa accepte bataia copitei ce anunta luna,soarele si ploaia de stele cu descifratile lor.
Intr-un triunghi magic,fiecare isi gasea echilibrul si zambetul ce intre doua batai din palme,deschideau noi usi.Libertatile erau interpatrunse in etape ce normalitatea indusa le refuza.
Cinci suna cerul si continentele,proorocind intrebarea ce ramanea agatata in inalturi ca un felinar.
Cornul inorgolui se ascundea din nou in curcubeu si apoi devenea coama calului terestru.
In lipsa ta,trairile deveneau cercuri intersectate intr-un labirint stiut doar de noi.
Caii si oamenii s-au nascut impreuna...sau...poate caii au venit din ceruri ca un dar divin.
Caii si oamenii s-au nascut si descoperit lumea,impreuna.Au purtat razboaie,au cucerit pamanturi noi,au descoperit galopul si libertatea.Caii ne-au ajutat sa descoperim mustangii din noi si poezia.Caii sant cei care zi de zi ne-au asigurat contiuitatea(pana la tractor si avioane).
Caii sant ingerii nostri terestri.
Uncasu,iubesc caii tai de nu se poate,sa-i arati iepei maron ce am scris...sau de fapt...ea stie deja,noi oamenii pricepem mai greu...hi-hi

4 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Fata draga cu suflet cuprins in speranta verse si rosyl luptei, de ce nu vii pe Amprente? Scrii atat de profund ca s-ar merita sa fii citita si publicata. Ce zici? Mi-ar placea sa-ti am cuvintele intr-o carte, la indemana si atunci cand nu voi mai beneficia de internet.
Cu pretuire, Elena.

GRIGORE ROTARU spunea...

Aici în Curbură există o credinţă: dacă prin piatra curcubeului trece răsuflarea unui cal, atunci el şi stăpânul lui devin una ( centaur ! ). Cine citeşte aura unui cal prin lentilă de chihlimbar nu-l mai atinge cu adieri iarba suspinelor.
Talentul dumneavoastră este contaminant !

nakudo spunea...

cu multa dragoste si respect neipocrit o sa va raspund sincer ca de obicei,nu-mi plac horele,vorba unui bun amic...apoi eu cred ca tot ce am scris,gandit,facut,emis exista in eternitate.nimic nu se iroseste,totul e acolo...sant doar un om si cred ca sant oameni mult mai valorosi si talentati decat mine...stiti ca eu sant pe cenaclul cu adolescentiii mei.daca venim,venim in grup ca asa e corect...si o sa va spun...cuvantul are o putere asa de mare...ganditi-va la creatie...cel scris e pentru a ramane eterni si aici pe pamant...nu cred ca ma ridic la nivelul asta sigur...toata dragostea pleaca spre dumneavoastra

nakudo spunea...

legat de carpatii de curbura,draga domnule Rotaru sper sa reusim sa povestim mai multe intr-o zi.pentru ca asa e normal sa stie si cei ce nu stiu..interesanta este mitica Uralilor si a Carpatilor de curbura...multumesc mult de aprecieri dar eu scriu ce simt,traiesc ,ce am atins...cine nu a comunicat,atins un cal..nu a calarit si vibrat alaturi de el nu va intelege magia si fata angelica a lor...stiti?marele maestruNichita spunea:intr-un fel cuvintele sunt superioare sferei,cea care din punct de vedere al geometriei reprezinta maximum de continut cu minimum de forma.
Din acest motiv poeziile dumneavoastra sant sinteze ale eternului si mereu o sursa de viata si traire....
mult zbor sa aveti