duminică, 16 ianuarie 2011

Pierderea sufletului


Cand ajungem in situatia de a fi izolati,separati,iar conexiunile ne sunt intrerupte,este probabil ca vom pierde puterea si vom deveni sensibili la boala.Daca pierderea puterii devine coplesitoare,unii oameni sufera o pierdere a sufletului si multi ajung in final sa renunte la viata.E din ce in ce mai greu sa gasim persoane cu sufletul acasa,peste tot,intalnim femei care simt ca nu au nici macar dreptul de a respira,barbati care isi subestimeaza aportul adus in sustinerea familiei,copii coplesiti de molestari crunte.Sufletul are nevoie de mult ajutor si incurajare pentru a merge inainte.Fiecare persoana este o entitate cu un suflet viu si merita sa fie trata ca atare,insa societatea noastra marginalizeaza anumiti indivizi si grupuri,si din aceasta cauza acestora le vine foarte greu sa simta ca apartin societatii.Indiferent de imprejurari,autopretuirea,respectul de sine si sentimentul ca in noi salasluieste un suflet sunt factori importanti pentru viata.
Unul dintre aspectele problematice ale pierderii sufletului este acela ca atunci cand fiintele umane pierd o parte a sa,ele recurg la substituenti pentru a umple golul.Aceasta conduce de cele mai multe ori la dependente.
Traim intr-o societate care prezinta simptome puternice de fragmentare a sufletului,cum ar fi desconsiderarea vietii,neglijarea batranilor si tinerilor,lipsa comuniunii cu natura,neglijarea surselor spirituale,etc.
Tamaduirea poate patrunde in casa sufletului noastru atunci cand ii deschidem usa si o invitam inauntru,aceasta inseamna sa recunoastem ca avem nevoie de vindecare.

6 comentarii:

Anonim spunea...

"Traim intr-o societate care prezinta simptome puternice de fragmentare a sufletului,cum ar fi desconsiderarea vietii,neglijarea batranilor si tinerilor,lipsa comuniunii cu natura,neglijarea surselor spirituale,etc."

Fraza aceasta reprezintă punctul pe "i" al societăţii în care trăim, respirăm şi încercăm să supravieţuim.
Fiecare frză de îndeamnă la meditaţie, aşa cum spuneai pe final este suficient să recunoaştem că avem nevoie de vindecare, trebuie să avem şi curaj pentru a mărturisi această nevoie.

Mi-a plăcut mulz această sinteză a zilelor noastre, a ceea ce suntem. Voi scrie despre aceste rânduri într-o postare, la mine pe blog. Aborsarea subiectului este incitantă şi extrem de interesantă.

Te îmbrăţişez cu mare, mare drag!

nakudo spunea...

draga Geanina,avem atatea de invatat de la natura,animale,de la ploaie si vant ,de la curgerea apelor...din pacate traim o era in care fiecare se crede detinatorul adevarului absolut si tine cu dintii intr-un egoism disperat de ceea ce crede imbatabil.viata in toate aspectele ei in fiecare zi ne ofera lectii dar santem prea prinsi in propria lume minuscula si nu vrem sa vedem...ne pierdem in amanunte fara importanta,in mici razboaie personale,credem ca noi oamenii avem drept de viata si moarte...inima va cere mereu..depinde ce-i oferim...daca exista vindecare sufleteasca dispare disperarea,nagativismul..etc sant pasi simpli poate de asta multi nu-i parcurg pentru ca noua oamenilor ne plac lucrurile alambicate..o saptamana cu mult verde iti doresc om frumos..interior si exterior

elena marin-alexe spunea...

Casa sufletului, asa cum o denumesti tu draga Stefy, este facuta ca locuinta a lui Isus.Cand ea este goala sufletul se imbolnaveste grav [ depresie]si se poate ajunge la pierderea lui..pentru totdeauna.
Cand simti ca aluneci spre ceva inevitabil, ceva ce nu poti controla oricata inteligenta ai avea la purtator, atunci singura solutie este sa-L inviti pe Domnul Isus in sufletul tau si vindecarea va veni fara zabava.
Am scris pe scurt, fara sa detaliez ideea.
Te pup cu mare drag fata verde..

nakudo spunea...

draga mea prietena..oamenii sant asa de comozi incat nici macar de curiozitate nu deschid usa...eu zic ca ce nu putem transforma noi ca oameni,poate face altcineva...putina bunavointa sa fie sa-i auzim vocea ,aia din inima si constiinta...si viata se schimba radical..iar cine uraste natura,etc si o distruge...uraste insasi ideea de creatie divina...nu poti semana vant fara sa culegi furtuna...

elena marin-alexe spunea...

Sa stii ca sunt destui care pandesc la cotitura ..furtuna chiar de n-o seamana ei..Eu le urez lumina si cer senin in suflet...si celor ce o seamana, sa nu ma intrebi care suflet?...........
te pup, fii binecuvantata!

nakudo spunea...

asa este...nu intreb...oamenii care n-au suflet ,n-au nici constiinta si smerenie..nu va mai consumati..trec toate...is bune si interactiuni din astea ca sa putem privi mai atent in jur...hi-hi va trimit ras de ingeri,reali...nu din aia de stiti dv...ha-ha va pup..moralul sus,inima sus si sa va vad razand in hohote...ca altfel vin cu salcioara