luni, 17 ianuarie 2011

TU


Cineva m-a intrebat de ce esti de neinlocuit...asa ca intr-o joaca,aparent.
Pentru ca asa sant oamenii,vor sa atinga ceea ce nu simt nici macar atingand,pentru ca au senzatia ca li se cuvine sa te sfasie in mii de bucati.Isi doresc sa inteleaga ceea ce nu pot explora si nu-si pot explica.
Oamenii ce si-au ingropat sufletul sub haine si horzonele stralucitoare,doar s-a pacali vreo cioara si a inghiti una.Oameni ciobiti,ca un vas pe care ti-e frica sa-l folosesti,un vas ce poate fi reparat doar de mana unui mare mester.
Eu rad de intrebarile lor si ma rotesc cu picioarele goale dantuind un dans stiut doar de noi,fara falsi prunci si false sfintenii inscrise pe o hartie si distribuite prceum apa potabila prin mii de guri oarbe.
Echilibrul meu se realizeaza in siguranta trairii tale ce mi-o imprumuti ca pe o haina rara,in care ma pot ascunde.Viata si inteles inainte de a se fi inventat cuvintele.
Cel ce m-a iubit mai intai.Atunci cand am fost copac si mi-ai hranit pasarile,atunci cand am fost pamant si ti-ai desfacut bratele larg ,rastignindu-te pe el.
Atunci cand am fost plans si m-ai transformat in zambete de copil.Cel care a primit cu uimire lumea nevazuta care te-a inchis intr-un cerc cantat.
Santem cei care purtam hainele trairii...ni le imprutam unul altuia pentru ca inca pastreaza aroma inimii calde.
Si cand nu am mai putut exprima nimic,ne-am vorbit explorandu-ne trupurile si devenind una.
Esti de neinlocuit pentru ca tu esti completarea eului meu ce a devenit un intreg.

5 comentarii:

Roxanne Froid spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=zqu_EKqFouo

Roxanne Froid spunea...

pai..da..m-a lasat fara cuvinte postarea asta. sa asculti melodia aia :)

elena marin-alexe spunea...

Am citit si recitit pana m-am pierdut printre ecourile trairilor tale...Intr-un sfarsit, m-am regasit fericita adunata la pieptul LUI cu mare drag si pastrata pentru vesnicie, ca o comoara de pret.

Cel ce m-a iubit mai intai.Atunci cand am fost copac si mi-ai hranit pasarile,atunci cand am fost pamant si ti-ai desfacut bratele larg ,rastignindu-te pe el.
Atunci cand am fost plans si m-ai transformat in zambete de copil.Cel care a primit cu uimire lumea nevazuta care te-a inchis intr-un cerc cantat.
Santem cei care purtam hainele trairii...ni le imprutam unul altuia pentru ca inca pastreaza aroma inimii calde.


Draga mea , e greu sa atingi impatimirea unui suflet, daca asti dor lut neframantat, fara scanteia VIETII care sa-ti aprinda lumina ..
[referitor la discutia noastra de ieri..]

nakudo spunea...

multumesc mult draga roxana,am ascultat.e prima data,nici nu am stiut si cam toate albumele m-au lasat fara cuvinte

nakudo spunea...

sarut mana mult...fara scanteia vietii nimic nu este..ea creste in noi,iubirea,trezirea,compasiunea si multe framantari care ne transforma..sa numai plangeti niciodata cand va ranesc altii..ce Dumnezeu?in spatele artistului din dumneavoastra sta un ostas puternic,stiti de ce?pentru ca aveti cel mai bun conducator in lupta...sarut mana pentru incredere si pentru ca existati si santem prietene..cineva m-a intrebat:,,bai tu esti tampita rau si doamna Elena ,,cuminte",calma etc...cum de va intelegeti asa bine?si eu zic,pentru ca mereu am comunicat de la inima la inima,nu ne-am mintit si nu ne-am inselat increderea...va imbratisam cu mare dragoste...ii povestii lu Uncasu...si el zice,bai,mama,e plina lumea de nebuni megalomani...deci nu se merita sa se consume Elena...are dreptate..hi-hi