Şamanismul este un sistem de convingeri traditionale care iau in considerare intregul Univers, ca fiind viu si interconectat. El este o experienta directa de cunoastere spirituala, care se practica pentru dobandirea vindecarii si nu numai, folosind calatoriile mitice in subconstient, muzica rituala ritmica, plante psihoactive, pietre ritualice si altele. Cel ce practica samanismul se numeste saman, cuvant care inseamna “cel care stie”. Samanii folosesc coduri, exprimandu-se verbal, muzical, artistic si prin dans, prin simboluri cu semnificatii diverse, ca amuletele sau simbolurile de pe costumul de saman, prin instrumente de percutie, ca toba, tamburul sau zornaitoarele, prin plante, apa, pietre, foc, dar si prin animale/putere/spirit ; tehnicile samanice iau forme diverse : metamorfozare, fuzionare, calatorii spirituale si abilitatea de a vindeca la distanta. Samanii lucreaza cu spiritul sau sufletul, vindecand bolile la nivelul acestuia, dobandind cunostinte si perspectiva din lucrul cu spiritele naturii, pietre, copaci, animale, dar si cu spiritele stramosilor lor. Pentru saman tot ce este viu poarta informatii si se poate apela spiritul, energia sau constiinta acestora. Originile samanismului sunt foarte vechi, putand proveni din neolitic, fiind anterioare oricarei religii organizate si avand radacini in aminismul ancestral.
Desi nativii americani, primele popoare amerindiene si multe culturi americane indigene de pe acest continent au avut vindecatori traditionali, ritualisti, mistici sau asa-zisii “oameni/medicament”, nici una dintre aceste culturi n-au folosit vreodata cuvantul saman. Adevaratul classicum locus al samanismului este considerat – Siberia. Sursele etnografice clasice vorbesc despre nasterea samanismului la popoarele siberiene, uralice, altaice, samoyedice. Si in Europa gasim urmele unei puternice traditii samanice la populatiile fino-ugrice si la huni. Unele surse, neverificabile istoric, conecteaza practicile druizilor la practicile samanice, datorita abordarilor similare referitoare la natura, aspecte legate de spiritualitate si rolul in cadrul comunitatilor respective. In China samanismul a fost marginalizat de confucianism, desi si astazi se mai intalnesc practici samanice in cultura chineza. Samanismul este, de asemenea, parte din religia japoneza Shinto, cu distinctia ca Shinto este o forma de samanism pentru comunitatile agricole japoneze. Inuitii, grupurile de eschimosi din Alaska, Canada de Nord, Labrador si Groenlanda practicau si ei samanismul ; la fel, il regasim si in Africa. In America de Sud gasim vindecarea samanica la indigenii Kuna din Panama, bazata pe talismane sacre, in Peru gasim ritualuri bazate pe consumul de ayahuasca sau mescaline ; poporul Maya din Guatemala, Belize si Mexic practica o forma sofisticata de samanism, bazata pe astrologie si divinatie prin “sangele care vorbeste” realizata prin strapungerea venelor de la maini si picioare. In America de Nord, triburile Navajo aveau asa-zisii “oameni/medicament”, cunoscuti sub numele de “hatalii”, care vindecau boli prin transe, instrumente diverse, cristaluri si cantece. Cu titlu informativ : la sfarsitul secolului al XIX-lea a existat in America de Nord o miscare asa-zis samanica – Ghost Dance – care urmarea o lume separata de invadatorii albi ; guvernul SUA a suprimat cu brutalitate acesta miscare prin “masacrul de la Wounded Knee” care – mai tarziu – a si inspirat o realizare cinematografica.
in samanism exista credinta ca o parte a sufletului lasa organismul sa se protejeze de acest soc fizic sau emotional) . Exista cazuri in care se mentioneaza o pierdere a sufletului ( nu vorbim despre moarte ), iar samanul este chemat pentru a recupera acest suflet si in culturile indigene acest lucru s-a realizat in mod regulat in cele mai multe cazuri. In psihologie intalnim cazuri in care o persoana are sentimentul ca o parte din el sau ea – lipseste. Aceasta pierdere a sufletului din samanism poate fi comparabila cu conceptul psihologic de disociere. Alta activitate samanica este aceea a vindecarii pamantului, fie ca nu mai cresc pe el anumite culturi, fie pentru a descoperi virtutile vindecatoare ale plantelor si pietrelor. In mod traditional samanii au folosit capacitatea lor de a comunica cu constiinta pamantului, a apei si a altor componente ale naturii vii ; astfel samanii din America de Sud au facut descoperiri care astazi stau la baza medicamentelor folosite de sistemul de sanatate vestic. Timpul si spatiul sunt in credinta samanica – relative ( fizica cuantica ? ). In timpul practicii samanice ei nu se supun normelor materiei/forma fizica, urmand doar principiul energie. Datorita acestei metode, in samanism este posibila vindecarea la distanta.
Şamanismul astăzi
Cu timpul practicile samanice au fost considerate invechite si au inceput sa fie uitate ; au ramas insa in texte folclorice si in credintele si practicile uzitate ici si colo. In anumite zone a avut o existenta prelungita datorita pozitionarii geografice, samanismul pastrandu-se in randul popoarelor indigene din tundra, in jungle, in deserturi sau in unele zone rurale, indeosebi in America de Sus si Africa. Desi mai rar observate, unele practici se mai pastreaza la eschimosii din apropierea Cercului Polar si printre urmasii triburilor de indieni cherokee ( cuvantul pentru “medicament” este Nvowti, care inseamna “putere” si aminteste de animalul/putere/spirit din shamanism ). In Vest se incearca reinvierea practicilor samanice, dar adevaratul spirit al samanilor a disparut de mult ; ce ne-a ramas este doar amintirea si unele referiri etnografice.
Cel mai important lucru
Ca si in parapsihologie, in samanism cea mai importanta lectie pentru saman este aceea a detasarii de ego-ul sau, a parasirii oricarui sentiment de mandrie sau de interes personal, in favoarea implinirii rolului sau de ajutor spiritual pentru bolnav sau pentru natura. Fara compasiune, practica samanica nu este eficace.
sinteza din,,
Despre şamani şi şamanism''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu