luni, 1 octombrie 2012

Despre egoism si mania persecutiei

Mai nou ma stupizesc de lumea minunata in care traim cu toate ca,jur,mi-am promis ca nu are ce sa ma mai uimeasca ,scoate din sanatate.Ca pot sta precum un cocon ce germineaza si sa dau ignor umanitatii,extinsa prin darnicia mea de la oamenii,multi,cu care interactionez zi de zi la general...Ca drept sa spun nu stiu de ce ar fi diferita extensia.Frumos este ca si oamenii care eu credeam,speram,imi doream cu disperare sa fie diferiti cand clacheaza se pierd in logoreei ce nu transmit nimic,intr-un strigat disperat de genul:-Exist!sa nu uiti ca eu is ala ce ti-am demonstrat cu citate gugalite cat is de inteligenta(A).
Drept urmare rautatea merge mana in mana si cu inteligenta neuronala asa cum merge si cu prostia.De unde deduc ca au tata si mama comune,rurale si alte locatii.
Daca esti inzestrata cu materie...preferabil cenusie...da cu neinzestrari fizice clar o sa raga egoismul degenerat in paranoie....,Ba...astia vorbesc despre mine,imi submineaza puterea si fonctia".Ma rog...lista e deschisa pentru cei ce  doresc sa depuna petitii si reclamatii pe adresa mea sau la adresa mea.
Pana atunci...

2 comentarii:

live~your~life spunea...

Și pe mine mă uimește de multe ori ceea ce văd sau aud în jurul meu, dar mi-am propus- deși nu-mi iese de fiecare dată - să trec cu vederea. Trebuie să învățăm, chiar dacă e greu de multe ori, sa nu ne mai pese atât de mult de ceea ce fac ceilalți.

Seară plăcută îți doresc !

nakudo spunea...

ai perfecta dreptate...dar lucrurile is mai complexe de atat...toate cele bune.