miercuri, 25 septembrie 2013

Cantarea cantarilor

Alergand inspre ape limpezi am pasit pietrele si mainile ingenunchiate in umilinta.
Am incercat sa nu le strivesc sau sa le ascund in pamant ca si cum nu s-ar fi nascut niciodata.
Nu era o indepartare fizica .Era doar o apropiere parcursa invers.O alergare inspre interiorul ascuns sub miile de masti ale existentei.Acolo te-am purtat real.Aparent egoist.
Plecand am putut pastra esenta a ceea ce esti.
Alergand si ducandu-te inspre ape limpezi...Macar pentru o zi...macar neuitand  ca fiintele sant unice si irepetabile.Doua labirinturi sau o intreaga retea.


Un om cu totul special inimii mele pe care nu stiu cati au avut puterea sa-l patrunda real-nu judecand dupa ceea ce scrie si posteaza imi spunea azi,,Nakuda-tu esti reala si aici si in viata.Restul?Nu cred"Saru'mana nu dau link inspre dumneavoastra ca nu am cerut acordul...Dar nenea Eliade-de ce Eliade?puteam sa iau Biblia da sa fim impartiale-zice asa,,a impartasi cu toata faptura ta o credinta,si a ramane in acelasi timp om intreg-este astazi  un lucru extrem de rar.De la o vreme nu mai intalnim decat jumatati de oameni,sferturi si catimi de oameni.Unii din ei exceptional de bine inzestrati,altii infrigurati de o mare dorinta de bine-dar  nimeni nu e om intreg,om liber,viu.Se viseaza si se pregatesc societati noi,cu oranduieli noi...Si totusi cand te apropii si cauti omul intreg,omul cu adevarat liber,nu gasesti decat firmituri"sinteza facuta de moa,bre.Am un prieten bun cu care in fiecare dimineata inainte de a pleca la munca vorbesc.Un om tare frumos...Ce vreau sa va spun ca dincolo de virtual exista si oameni intregi...Nici spre el nu dau link...ca n-am acordul...Si ca sa puteti comenta cand simtiti fara sa arunce omizile cu pietre,ma simt datoare sa pun asta....Ca ase is eu verde...stiti

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Este o adevărată revelaţie să atingi virtualul nu doar cu privirea ci cu braţele şi sufletul. Asta am făcut noi amândouă şi cred că există între noi un liant care ne aduce de fiecare dată înapoi...una lângă alta.Acest liant este sinceritatea.
Fata mea verde, nici nu ştii cum mi-a înflorit primăvara într-o zi morocănoasă de toamnă...Dragostea chiar învinge tot! Te îmbrăţişez cu iubire din IUBIRE. Dar dincolo de iubirea ce i-o port Demiurgului rămân:
un om cu defecte,
ceva calităţi doar atât
mă chinui să urc
mă trezesc iar căzând..
Dar azi ca niciodată mă simt fericită căci salcia verde mi-a zâmbit...fată verde.

nakudo spunea...

saru;mana,insomniac cum santem amandoua,ha,ha.E foarte adevarat ca daca nu exista deschidere sincere nu putem atinge omul cu adevarat,doar putem avea iluzia atingerii.Si dumneavoastra mie mi-ati facut o zi minunata cu infloriri de copaci si multumesc ca am putut auzi ,macar telefonic blandetea omului ce va este alaturi.Toti avem defecte si ceva calitati,tocmai diversitatea coloreaza totul.Din pacate marea majoritate nu-s ca dumneavoastra.Afiseaza doar ingerisme false ca si cum rahatul lor pute a liliac rar:-)Vaimbratisez pe amandoi cu toata dragostea de care sant capabila...si cu mult verde incapatanat