marți, 29 octombrie 2013

El

El i-a spus:,,eu am sa raman ascuns intr-un colt al inimii tale daruindu-ti traire.Intr-un colt minuscul de inima care nici macar nu stiu daca este liber,daca acea particica  nu este deja ocupata,imbibata de proiectii si explozii intense in care eu nici macar necunoscuta nu sant"
Si ea l-a iubit pentru aceste traiectorii ce se intersectau cu universul ei infinit.Poate chiar era indragostita de Idee.De trairea electrica.
Vorbele pot fi gratuite.
Vorbele nu ar trebui spuse asa usor.Ar trebui sa fie pasarelele care fac legatura cu noi dimensiuni in care sa putem ajunge mult mai usor.Ar trebui sa fie ace ce ne cos bucata cu bucata interiorul pana totul devine o haina frumoasa la care zi de zi adaugam culori.Si pentru galeriile subterane care se surpa oricand-ea iubi si inflori.Stranse floarea ca viata eterna,imbratisa cifrele rationale din inima sa zambi.
Copacii inverzeau in interior cu radacini proiectate  in cer.

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Mă gândesc oare n-ar fi mai bine să dialogăm prin gânduri? Dacă n-ar mai fi vorbele...oare am fi mai săraci?
TE ÎMBRĂŢIŞEZ LA MARGINE DE GÂND, CU NOSTALGIA FRUNZELOR RĂSCOLITE DE VÂNT...

nakudo spunea...

unii chiar reusim,asa cum sant cu dumneavoastra,cuvintele nu reproduc trairea perfect,daca n-ar fi vorbele probabil ca am putea canta sufletul...de asta nu trebuie aruncate usor...cred eu...cineva m-a intrebat cine este ,,el''-doar am zambit...probabil ca bate la usa inimii fiecaruia...uniiprea ocupati de a deschide.si eu va imbratisez cu iz de frunze verzi prin seva lor.