sâmbătă, 10 mai 2014

Fum de ploaie

Tragandu-ma din neam de copaci cu radacini adanci am invatat sa infrunzesc in orice anotimp si indiferent de vreme.
Uitandu-ma la seva ce curge prin ramuri,am stiut ca esenta este ascunsa,ca viata in sine nu lasa la suprafata decat roadele.
Prin verde zidit la doisprazece rascruci am sagetat calul-frate strigandu-i:,,paste-ma!sa pot urca in copita ta si sa am picioare ce mangaie mana"
Prin ochii sai am deschis culoar spre lumea nevazuta intre doua zbateri de pasari.
Invatand o limba noua si ascultand ecoul celor ce nu mor niciodata..
Uratenia disparea intr-o simetrie intamplatoare.
De celalalt capat al puntii,el ma privea prin ochiul inimii,ajutandu-ma sa nu ma desprind de atingeri.
Apoi imi dadea noua frunze fragede pana puteam sa devin copac,cal,pamant,aer si orice element ce imi umple universul.

2 comentarii:

Amuleta Japoneza spunea...

ce frumos :)

nakudo spunea...

Multumesc mult,draga Amuleta.traite ca si la tine.:)