Iubirea

Iubirea este o vibratie fundamentala,cea mai puternica din univers.Ea face sorii sa se roteasca,primele flori ale primaverii sa infloreasca si copiii sa rada.Capacitatea de a iubi si dorinta de a fi iubit sant la fel de necesare ca nevoia de a bea si a manca..

Cand readucem in constienta amintiri din copilarie,adolescenta sau viata fetala,descoperim deseori ca aceste amintiri descopereau intr-o maniera profunda in inconstient fie un copil nenascut,fie un copil rau care nu a fost iubit.Dupa realizare se produc crize de furie si lacrimi.Este mai simplu si o chestie de supravetuire psihica sa credem ca  greseala se afla in noi pentru ca atunci intretinem iluzia ca putem castiga iubirea daca ne taiem parul,daca ne periem dintii,daca devenim ceea ce vor cei din jur sa devenim..Toti avem nevoie de iubire neconditionata si mai mult de o directie decat de o pedeapsa.Exista probleme in viata dar indiferent ce se intampla trebuie sa le depasesti,poti sa castigi,nu trai ziua ce urmeaza,gandeste-te la momentul de acum,priveste cum este bine.Ieri apartine trecutului iar maine inca nu a sosit,deci de ce sa ne facem griji pentru ieri sau pentru un alt maine?
Intalnind din ce in ce mai multa lume,lucrand la nivel fizic,psihic,spiritual,observand modul in care persoanele aduc in constienta amintiri din prima copilarie,chiar amintiri care nu apartin vietii lor,mi-am dat seama ca sub anumite aspecte,corpul este gandire solidificata si ca in aceasta structura densificata,aceasta lipsa de iubire este foarte des prezenta.
Multi folosesc cuvantul ,,iubire'' pentru a defini relatiile lor cu ceilalti si aceasta lume este numai fragilitate emotionala,o conexiune care nu este totusi ceea ce ar trebui sa fie,iubirea nu este o simpla emotie ci un fel de condensare spirituala,legata de deschiderea inimii.Cand vorbim despre iubire,nu vorbim de o stare de spirit,ci de o stare a fiintei.Iubirea nu este ceea ce putem noi deveni,ci ceea ce santem deja in valoare absoluta.
Din nefericire,avem un singur termen,iubirea,pentru a descrie atat hoinarelile vietii emotionale a spiritului ca si o forma esentiala a naturii noastre profunde,motiv din care a aparut confuzia.Iubirea este o stare fundamentala a creatiei,care nu are trecut,nici prezent,nici viitor,dar care este acea stare ce duce fiinta la exceptie.