A crede

Vorbeam ieri cu ,,mama Miki",discutii fara ascunzisuri si fatarnicii.Eu inca scap cate un cuvant ase mai desuchet,da'ea nu-mi reproseaza nimic ...patrunde mereu ce e interior.Iubesc inteligenta ei de lesin intr-o framantare de om macinat de un suflet pre'mare.Amu de la ce pornisem...noi oamenii nu pre'o sa recunoastem ca simtim ca totul e inutil,ca ne simtim dezamagiti si maniaco-depresivi.Ca avem caderi,indoieli,greseli ,ca a fi om...nu e chiar un lucru placut.Putem alege sa ne raportam la ce ,,face terci"sau sa luam trairile si frumusetile clipei,momentului.Pentru ca ...I belive...