Tatal meu s-a refugiat intre lumi.Suspendat intre material si eteric.Un univers in care ceilalti sant intrusi.In lumea sa se poate trai fara apa si fara mancare si e multa dorinta de lumina ce se roteste neincetat.
Cei din casa cred ca el doarme sau ca va muri astazi,maine sau in curand.Eu vad interiorul sau care a crescut si creat atatea minunatii,un interior ce bate transformarea ca pendula veche din casa bunicilor.Trupul ii devine tot mai neincapator pentru ceea ce-l zboara si vrea sa iasa din haina veche ce a inceput sa-l jeneze.In scurtele momente de revenire terestra...ii curg lacrimi blande din ochi,de durere si neputinta trupeasca.Devine un copil batran ce-l pot tine in brate si legana lin.
Imi place pielea sa cu parfum de catina.Pielea cu putere istorica de vechi pergamenta pe care sant inscrise cuvinte inca neintelese de altii.Parul sau alb ca o prima ninsoare si ochii cu adancire de smarald si frunze de nuc.
Ma prinde de maini si mi le saruta cu gest de binecuvantare divina.Mainile care ii pot lua din durere cand este permis.Cand va inceta sa mai stea suspendat intre lumi,in transformare de val ce modeleaza pamantul,se va odihni linistit pe umarul meu drept...povestindu-mi in limbi ingeresti ceea ce nu a avut puterea sa-mi spuna aici pe pamant.
