LUPII LIBERI

Vis de toamna timpuriu,verdele ce-l stiu tot viu.
Zgomot de cercevele la ferestre ce se-nchid tainic si lenese.Sani cu gust de must in copt.Stol de nuci ce migreaza spre soare pentru a-si pastra coaja inca verde si tare.
Visul ce trebuie sa ramana doar vis.Intrupare de real si abis,de moarte si viata,de transformare,durere si si zbor.Doua linii frante pe-o pagina schitand chipuri prea sarace in expresie.
O mana ce alearga spre alta cu incredere.Ca si cumar fi mana frate sau sora.Poate fi chiar mana ta in care ti-ai pus toata increderea dar care-ti pare atat de strains.
Zambet de cai,nechezat de oameni ce nu stiu exprima docilitatea indusa de secole.
Carute ce merg agale intr-o indiferenta totala.Ciocan ce modeleaza argintul sau poate lumea.Sau poate natura in maretia ei o inchide cu fiecare bataie ,pentru trecerea secolelor....
Mere ce rosesc de dor pe fiecare creanga impletita cu freamatul aerului neauzit.
De undeva de departe,eul meu plange la luna,peste jumatatile lupilor ce delimiteaza teritoriul la 15 km.
Din exterior peretii de sticla ai lumii inca sant transparenti.Cei pentru care doi ori doi nu mai ridica semne de intrebare...PRIVESC...
Distantatti si
fara a emite pareri.
Doar impreunarea coapselor si a vinului prelins intre sfarcuri ,lasa liber ...libertatea din noi.
Si totusi multi isi aroga aripi.
Uitand de ICAR....

ADAM SI EVA

Ca un nomad ce sant,calatoresc.Din tinut in tinut,din anotimp in anotimp,din suflet in suflet.Experimentez!Atat.Si ma intorc mereu in inima ta.In bratele tale ce miros a pamant reavan.Apas sacadat pe pamant.A foc in jurul caruia stam turceste,vorbind si fumand.
Imi pun bani de argint si cordele colorate care te cheama.
Ni ci un sentiment deteama.Doar durere si mult cant.Santem situati in afara timpului si spatiului si totul dispare.
Eterni!
Ciudat!
Razand de ciclul natural omenesc.Complecsi si foarte verzi!
Ne este dor de palmele tale muncite.
De ochii tai rebeli si posesivi,care ar ucide pentru noi.
Azi...am romi in livada si vorbim in limbi neintelese de altii.Razvratiti!Aroganti si luptatori!
Dansam si cantam.Romanii nu conteaza.Dar stim ca intre merele calului si prezicerile Irinei,SANTEM VII...
Am gasit locul in care putem fi in siguranta.
Departe de oameni terni si egoisti.
Sub copacii nodurosi e apa .Si calul nostru ,Erotic,s-a oprit.Primul sarut pe pamant si timpul.
Si doua trupuri contopite si suflete.In rest?
Doar libertatea si asteptarea ..si mult umor.In cercul nostru divin nu e loc pentru intrusi.Doar jocuri si iluzii.
Pentru ca doar viitorul genetic completeaza.Noi santem deja in alta dimensiune,acolo unde nu prea multi au sansa de a patrunde.Si de asta sfidam si radem!
Pentru ca nimic nu se poate separa.
Nimic!
Si nimeni!
Fusta mea larga se invarte si piciorul gol...acelasi tatuaj comun.
cE-L AVEM.
Restul au senzatia ca inteleg...ce sa inteleaga,iubitule?
Ce nu au trait niciodata?si iarasi rad...serios...nimic si nimeni nu te poate inlocui...
Pentru ca nimeni nu a ajuns unde esti tu.
Sacrificii,dragoste si eros.
Tiganii mei te accepta ca si cum ai fi ai lor,prin alianta.
Pentru ca soimii tai sant liberi...aici in tara noastra.Carunta cu coviltir.
Ghicesc in tarot si supravetuim.
Capsa....plange .
Atat zice:,,dementilor,frumosi...cine mai sant ca voi?si ne consolam cu o bere si mici"
Asteptam...
Mereu..
Iar iarba e verde..pentru ca te iubim.

IRINA

Cand te mangaie copilul tau,carnea si gandul se impovareaza cu lumina si poezie,sufletul se inalta in ruga,trupul devine un sanctuar al nesfarsirii!
Cand te mangaie copilul tau,toate lacrimile infloresc si pretutindeni ingeri sporesc speranta si promisiuniile vietii.
E vremea sa ma regasesc in toate sperantele tale,e vremea zborului prin flacari si mistere,e vremea ca lumina sa arda-n cuvinte,e vremea sa nu-mi impart inima decat copiilor mei,e vremea sa marturisesc despre bunatate.
E vremea sa despart vorbele in fapte.
E vremea sa readuc valurile la tarm si sa-mi construiesc corabii ce plutesc spre inalt.
E vremea clipelor de neuitat...
E VREMEA CURGERII ESENTEI.

-aceasta postare nu-mi apartine ci este scrisa de Irina_

LUMINA

Unde larga de lumina strajuita de stele ce nasc noi constelatii.Santem doua cercuri ce se intrepatrund intre doua zambete ce infloresc mereu-prima litera a alfabetului.
Comprimam in teascul ce stoarce mustul existentei cifra trei.Calculele matematice se singure si nerugate de nimeni.
Prind in palme etericul ce-l las apoi liber...fum in fumul universal.
Ca pe un perete de sticla palmele noastre se ating transparente.Viata ce traieste in planuri astrale prin tine si ancorate in inima pamantului,ce eu o duc mai departe.
Clipa in eternitate topita...in inima centrala a creatiei,vazut,nevazut,constient si inconstient,vis si realitate.
Impletire de spirite ce ard si daruiesc lumina.
Copacii au fructe de soare si radacini de raze lunare.Timpul devine o citadela in care nu poate patrunde nimeni.Atom si intreg liber...plutind in infinitul ondulatoriu al Marii Iubiri-etern feminina.

INTREBARE

Cand am venit pe pamant...cineva m-a purtat miliarde de ani lumina sa ma imbat de misterul creatiei.

Intr-o buna zi m-am trezit intr-un lan de floarea soarelui,nestiind ce se intampla...am gustat galbenul si am mirosit norii.Prin vene a inceput sa-mi curga viata pamantului aspru.Am ras si am plans pentru prima data si m-am bucurat de toate trairile.Mi-am dorit sa nu strivesc nimic,absolut nimic pentru ca imi este corpul greoi si strain,in mine traieste un zbor secular.

Intr-o lume stranie si minunata,ma intorc mereu in lanul de floarea soarelui...imi moi degetele in verde,albastru,furnici,soare si ploaie si toate au gust de dragoste...

Unii doresc sa zboare fara aripi,floarea soarelui se roteste soptit si prinde in brate zborul de inceput,umplandu-le inimile de caldura si lumina..

ACOLO...EL...zambeste bland,in inima zvacnesc matrici noi,muzicale...