luni, 30 martie 2009

TOATE DE ASTAZI


Atat de departe
sant dusa...
si-adanc.
Respir...
in plamani
lumina si intuneric,
apoi ma ridic
deasupra
sa renasc.

Mauit la stele
sa ma ascund in ele,
ce pot gasi cand nu reusesc
sa traiesc?
Ma fac polen
in cupa de roua si floare,
pe cine hranesc,astazi oare?


Ingerul din mine
plinge ades.
Nu vreau sa ma simti
si sa suferi...
In glob de cristal
sa te-nchid,
sa te vada doar cei
ce stiu sopti ...
incantatii...




Astazi va port departe de tot...
la apa ce curge in mare,
cu plante si pasari si pesti
si trairi
va duc..
in neant.
Va pictez cu verde si galben,
trait atat de profund in aval.
Si sapa am am luat-o cu mine.
Un copac se cere mutat in meduza,
piatra renaste in rau.
Un val...
si apoi doar tacere.


Ea renaste cu tine
trupul izgonit in neant,
framanta sufletul meu..
in trairi de vant virtual.




Esti viu in palmele mele,
sarutul tau e sublim,
nici rana nu am peste pleoape,
atat de strain si de viu.


Azi numai sant cea de ieri..
am lasat-o in urma tacuta.
Pe toti cei nestiuti
v-am dus cu mine departe.
Dans barbar am dansat asta noapte cu iele si ingeri.
In valuri,apa ma curge-n neant.



Astazi simt nevoia
sa plang neincetat.
Lacrimile sa le strang in vase de lut,
si sa le beau
cand am sa uit
sa fiu om.


Nu vreau decat sa ma ti-i in brate ,atat,
nu vorbi!
doar sa ma taci plin de trairi...
sa ma legeni,
cu vise
si s-adorm,
in pat de copil.

4 comentarii:

Gaby spunea...

Mi-as dori sa ma pot transpune in ceea ce am fost cand eram un copil...iar la momentul revenirii "aici" sa pot sa redau cu fidelitate trairile bebelusului din mine..

nakudo spunea...

nu ai dori sa mai revii la ceea ce esti astazi...dar fiind femeie..ai un dar de pret..acela de a darui viata si protectie...celui ce va fi jumatate din tine

Kaiso spunea...

si eu am aceasta obsesie cu tinutul in brate fără a spune nimic...a lăsa universul sa vorbeasca...si cei imbratisati doar sa il asculte...caci altfel pierd prea multe...pâna se pierd chiar si pe ei insisi si apropierea în capcanele mintilor lor...

de prea multe ori nu mai auzim vocea sinelui...vocea inimii...vocea Creatorului...de preamultă pălăvrăgeala mintilor noastre...

acum nu desconsider vorba...
la proverbul vorba e de argint si tacerea e de aur...

eu port cu mine o vorba deosebita a lui Zhuang Zi--
vorbeste cand trebuie sa vorbesti si taci cand trebuie sa taci...
si explica ei acolo taostii ca si vorba e importanta cand trebuie rostita...

nakudo spunea...

foarte mult adevar,kaiso