luni, 11 mai 2009

COPII SI INGERI


Azi m-am rostogolit prin trifoi in zgomot si ras de copii.In concurs de alergat in lumina,hamacul era plin de inocenta zglobie.
M-am asezat in livada si cu manutele lor fragile,ei mi-au cules flori ingeri de gutui si mi le-au prins in par.O undita verde mi-au facut din jocurile lor si mi-au pescuit luna din ochi.M-au adormit in apa trista cursa de ei,linistit.
Mi-am spus:,,Cata libertate si pasari!Si mancand un fir de iarba am devenit neant si inceput."
Ma legan in barca mea primitiva prinsa intre doi nuci...si valuri de iarba crescuta cu radacinile in sus,ma duc departe...unde nu exista pamant.Noi culori am inventat impreuna si asa se nescu prima zi a creatiei,intr-o tresarire de vant -galopand.
In taramul de dincolo de real,m-am ascuns-crapatura in piatra.Si nimeni niciodata nu m-a mangaiat cum m-a mangaiat iarba rosie,verde,razand din padure.
Mi-am suflat norocul din papadie-semintele sa plece departe.Broasca si soparla devenisera fructe.Furnicile m-au legat cu fire de rai in tara lui Guliver.Si pentru prima data mi-am dorit sa ma imputinez,incet,incet...si sa ma ascund in spiritul copacului ce-l arzi iarna pe foc.

3 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Nakudo, m-ai trimis în poveste la început de săptmână şi a fost tare bine. Lumea zugrăvită atât de viu de tine m-a încântat, am simţit şi eu acele "fire de rai" la încheieturile mâinilor şi parcă l-am văzut pe Guliver...

nakudo spunea...

sa te insoteasca povestile reale zi de zi...si sa simti ca sufletul e viu...

raza de soare spunea...

ufff...da in forta ai mai inceput cu postatul:D...tre sa incep eu in forta cu comentatul:D:))...superba viziune asupra copilariei...vad ca in toiul primeverii si in pragul verii toata lumea sufera de nostalgia copilariei...mi-a placut la nebunie:,,Cata libertate si pasari!Si mancand un fir de iarba am devenit neant si inceput."