.jpg)
Azi dorm...
Un somn hipnotic cu ochii deschisi,un somn cu miros de albastru de ploaie.
Realitatea asa cum o vede ochiul uman numai exista.Crengi de copaci si frunze imi curg prin vene.Inima mea e o piatra din cultura zen,cu ea ...cineva azi mediteaza.Buzele -mi sant nevorbite,astazi nu se pot sincroniza si sunetele sant necantate.Stomacul meu digera o hrana usoara de aer,entitati nestiute am inghitit straniu si plutit.O pisica ma toarce in blana sa dand din coada pe ritm de metronom.
Azi dorm...
Un somn viu de viata cu soare si luna in el deodata,un somn atat de real incat doar dorul ma aduce inapoi in corpul uitat in urma.Distanta e nedimensiune si mana mea efemera e loc de odihna pentru furnica.Poate doar ochii isi schimba culoarea...ca si pietrele in care se reflecta lumina.
10 comentarii:
singuratate!
ce ne-am face fara picatura noastra de singuratate si de somn cu evadari in nirvana.
cred ca ai si ceva poezii pe undeva. poate sunt pe blog deja, ma voi uita sa vad ce ai mai postat. timpul este un gactor de care trebuei sa tinem seama in blogosfera. unii au timp de toate...
poliloghie.
omul traieste in trupul nostru al animalelor, din cand in cand iese afara si se manifesta. prea mult stat afara inseamna depresie.
omul trebuie sa stea mai mult ascuns acolo in suflet si sa lase animalul sa haladuie printre alti oameni.
bre..v-ati vorbit...ha-ha..da singuratatea nu e chiar de speriat daca e benefica...uneori sincer trebuie sa evadezi...oamenii devin insuportabili..imi permite timpul...ca e vacanta
okada...ai mare dreptate...mult prea multa...si hai bre ca n-am stat prea mult...zic eu...si cand se plictiseste de haladuit?mai il lasi sa se manifeste cand intalniste animale care-l intereseaza...zic eu...dar ai dreptate...e poliloghie...sa nu expunem nimic din sufletul nostru..ies hienele si mananca din el...daca te raneste careva si trebuie sa plangi?e naspa nu?bine ai venit in casa mea virtuala
"Un somn viu de viata cu soare si luna in el deodata,un somn atat de real incat doar dorul ma aduce inapoi in corpul uitat in urma.Distanta e nedimensiune si mana mea efemera e loc de odihna pentru furnica.Poate doar ochii isi schimba culoarea...ca si pietrele in care se reflecta lumina" - excelent acest pasaj, Nakudo... Mâna efemeră - loc de odihnă pentru furnică! Tare frumos...
ma bucur ca ai trait atat de intens acest pasaj.Cristian...e frumos cand metaforele redau o traire reala...ca la tine...si eu ma bucur si traiesc tot ce scrii...te imbratisez
superbe agate si ochii tai albastri ca cerul. si metaforele tale vii
multumesc draga odette...bine ai revenit...nu ti-a mancat baboiul nervii?
Foarte frumos!
MULTUMESC..si bine ai venit alina
Trimiteți un comentariu