Insolatie

Mi-am impletit caii tatalui meu in par.Potcoave ce invoca iarba sa ierte.

Intr-o alergare continua ce aduce odihna,fumata intr-o pipa galbena umpluta cu cer.Degetele?prelungiri de nechezat ce n-a cunoscut omul si atingerile sale ce pangaresc.

Ochi in ochi,ne atingem narile pascand mainile trudite ce modeleaza pamantul.

Trup ars in cuptorul de paine.Proba focului ce-l face mai rezistent ,pentru pastrarea roiului de albine care isi curg mierea intr-o clepsidra.Ce nu masoara nimic dar care lin si intrebator se lasa rotita.

Suras de zbateri inchis in potcoava cailor ce tainuiesc pamantul rascolit de umblari.Departe,dincolo de ideea de timp,apa.In molecule stiute doar de mecanismul complex al celulelor.

Explozii cosmice ce nasc noi galaxii,curatand via si imbratisand copacii.O cale lactee din care copilul vietii se hraneste cu lacomie.

Spirit de cal liber ce pluteste intr-o lume intoarsa invers.

Daca viata ar avea miros,ea ar mirosi a verde crud cu iz de pamant reavan,a dimineata irourata de padure.Ar trimite arome de Fa -minor pe un portativ unde cheia Sol ar da aria echilibrului.
Viata ar mirosi a continuitate,a sarpe ce-si musca coada rotindu-se continuu.A piele pura de copil nou nascut.
Transformare.Blitzul ce imortalizeaza momente.Strainul de azi ce-ti parea atat de stiut ieri.Depasit,consumat,dat la casat.
Oglinda ce distorsioneaza realitatea incetinita de factorul timp.
Daca viata ar avea miros ar mirosi a ger...ce ucide ,,microbii",intrusi intr-o lume guvernata de legi clare ,plate,fara rotunjimi si a treia dimensiune.
Cunoasterea interiorului!poarta ce ofera cheia unei alte porti,si altei porti,si a altei porti spre complexitatea simpla.
Daca viata ar avea miros,ar mirosi a dragoste si durere.Durerea cunoasterii,intuitiei,simtului adanc de a simti.

Ultima bucata din tesatura complexa a universului.

Lacrimi de fluturas-poveste de iarna

Intr-o buna zi,nu din intamplare pentru ca nu exista intamplari...un fluturas mi-a pictat ferestrele casei cu multe culori,atat de multe incat ma cuprinse o stare de betie ce nu o mai cunoscusem.Multi incercasera diferite metode de ai fura stralucirea,ii pusesera si haine de omida dar ea plengand,asa cum plang fluturii cu lacrimi de stele...tot reusi sa rupa bariera oamenilor ce zambeau doar cu buzele si zbura.Am atins-o o secunda si m-am temut mult sa nu o ranesc pentru ca cele mai multe culori ii izvorau din inima si multi incercasera sa o prinda doar pentru frumusetea ei exterioara.Dintr-o cununa de spini s-a nascut sange-inger ce o atinse lin pe obraji si prinse cu stralucirea ochilor o scrisoare trimisa de fluturas...Minunea se intampla si oamenii se schimbara pentru trei zile.O lume sincera si plina de dragoste ii adauga noi culori.Draga fluturas...e doar o poveste.Am piratat scrisoare si o sa o trimit spre stele.Nu pot sa-ti promit minciuni si sa te dezamagesc..dar oricand santem aici cand ai nevoie si pot indeplini doar o mica dorinta...sa te iubesc si sa te astept la facultate la Iasi...
Aripile sa se desfaca larg si sa zbori fara sa-ti franga nimeni zborul...iar cand o sa cazi sa nu uiti ca puterea este in tine si ca asa putini...mai sant oameni care au suflet.Draga mea :ZBOARA.

-mi-am propus sa numai intru pe blog...nu e depresie sau altceva,doar dezintoxicare,dar am cunoscut un fluture special...si e foarte putin ce am facut eu prin vorbe...merita mult mai mult...nu o sa-i dau linkul...pentru ca sincer ma tem ca multi din voi ar putea sa o raneasca rau de tot....doamna Stanescu...Aceasta este povestea reala de iarna....

Azi dorm...

Un somn hipnotic cu ochii deschisi,un somn cu miros de albastru de ploaie.

Realitatea asa cum o vede ochiul uman numai exista.Crengi de copaci si frunze imi curg prin vene.Inima mea e o piatra din cultura zen,cu ea ...cineva azi mediteaza.Buzele -mi sant nevorbite,astazi nu se pot sincroniza si sunetele sant necantate.Stomacul meu digera o hrana usoara de aer,entitati nestiute am inghitit straniu si plutit.O pisica ma toarce in blana sa dand din coada pe ritm de metronom.

Azi dorm...

Un somn viu de viata cu soare si luna in el deodata,un somn atat de real incat doar dorul ma aduce inapoi in corpul uitat in urma.Distanta e nedimensiune si mana mea efemera e loc de odihna pentru furnica.Poate doar ochii isi schimba culoarea...ca si pietrele in care se reflecta lumina.