Daca viata ar avea miros,ea ar mirosi a verde crud cu iz de pamant reavan,a dimineata irourata de padure.Ar trimite arome de Fa -minor pe un portativ unde cheia Sol ar da aria echilibrului.
Viata ar mirosi a continuitate,a sarpe ce-si musca coada rotindu-se continuu.A piele pura de copil nou nascut.
Transformare.Blitzul ce imortalizeaza momente.Strainul de azi ce-ti parea atat de stiut ieri.Depasit,consumat,dat la casat.
Oglinda ce distorsioneaza realitatea incetinita de factorul timp.
Daca viata ar avea miros ar mirosi a ger...ce ucide ,,microbii",intrusi intr-o lume guvernata de legi clare ,plate,fara rotunjimi si a treia dimensiune.
Cunoasterea interiorului!poarta ce ofera cheia unei alte porti,si altei porti,si a altei porti spre complexitatea simpla.
Daca viata ar avea miros,ar mirosi a dragoste si durere.Durerea cunoasterii,intuitiei,simtului adanc de a simti.
Ultima bucata din tesatura complexa a universului.
Nu descriu blogul.Pentru ca e pentru cei care citesc printre randuri,cu toate ca in principiu e un blog de inotatori.Doar zic ca nu vanez nimic,nu urmaresc sa ma cuplez cu nimeni,nu vreau idile virtuale si nu dau doi bani pe fata comerciala virtuala.Doar daca aveti pasarele in colivie ca si mine,zic ca ne-am gasit.Putem ciripi si ramuri impreuna
