luni, 10 august 2009

AZI


Tatal meu astazi s-a ascuns ca un copil ghemuit in inima mea...cu mana isi sterge lacrimile,aceleasi lacrimi pe care mama sa i le-a sters mai demult aruncandu-le in zare si din care m-am nascut eu.
Tatal meu astazi doarme leganat in inima mea care-l umple de viata,il invelesc cu o marama de viitor sigur si clar.Se simte puternic si ochii incep sa luceasca.Ii modelez obrajii in dealuri pline de fan in care-l intind cu roiul de fluturi la cap.Vorbim limbi neintelese de nimeni,amandoi.
Eu l-am continuat pe tatal meu si pe tatal tatalui meu prin mine,prin cei ce s-or naste dupa noi...tot asa cum prin mine mama mea a devenit un cantec liber...pe care nu l-a prins cu urechea nimeni niciodata..si ale carei note nu le-a scris nimeni pe un portativ imaginar sau real.
Tatal meu e astazi intr-un loc atat de sigur incat nici nu vrea sa mai plece.Poate merge pe apa sau se poate inalta la cer...poate sa manance o stea si sa sughite comete.
Vorbim prin priviri cu licariri de scanteie prin aceiasi ochi ce el i-a multiplicat in mine.
E atat de lacrima si revolta si abandon...si-mi zice cu palmele zbarcite si calde...zboara...sa nu te faci niciodata doar om...doar picteaza-ti in suflet toti stramosii nostri ce-ti vor croseta zborul de vultur.
Tatal meu...doarme leganat in inima mea ca intr-un hamac legat intre frunze...e viu si lin ca apa adanca...linistit il curg odata cu sangele meu.



Cand nu esti...pot intelege ca poate n-am existat niciodata...ca nimeni nu poate sti ce-i realitatea din realitate.Asa cum nimeni nu poate sti ce-i visul din vis.Poate ar trebui sa fiu trista...ca o cartita ce noaptea vede mai multa lumina.
Cu porii simt fiecare zvacnire din viata si viata.Respir cu parul meu rosu caldura si focul ce topeste digul de aer si roca...intr-o alchimie ciudata.
Cand nu esti...ar trebui sa simt ca nu esti...dar nu pot pentru ca-n stomac simt pamantul cu o senzatie de foame mereu nesatioasa...simt o foame continua de traire.

13 comentarii:

nakudo spunea...

multumesc uncas..pentru marchizul de sade cu telescopul..bre...

Cristian Lisandru spunea...

"E atat de lacrima si revolta si abandon...si-mi zice cu palmele zbarcite si calde...zboara...sa nu te faci niciodata doar om...doar picteaza-ti in suflet toti stramosii nostri ce-ti vor croseta zborul de vultur" - mi-a plăcut "croşetarea"...

Anonim spunea...

Cum Iti place Tie Tata
Vrem sa fim,vrem sa traim
Cu slujirea cea mai buna
Vrem pe veci sa Te iubim si sa Te slujim
Din dorinta Ta curata
Ne-am facut un ideal
Te cinstim,o Sfinte Tata
Du-ne-n plaiul Tau astral

nakudo spunea...

da...am crosetat grabit ieri...cristian...imi place aceasta noua fata a ta...omul care rade mult

nakudo spunea...

multumesc anonim...pentru comentariu oricine ai fi...iti recomand si blogurile lui george..o lume minunata si cu multa inima...

AncKhiy spunea...

Poza imi place la nebunie, e geniala... foarte originala ideea fotografului!

E o declaratie, daca o pot numi asa, foarte frumoasa, sensibila si patrunzatoare...

nakudo spunea...

Anchiy-ai avut cea mai corecta perceptie..e o declaratie...patrunzatoare..halal de casul ce-l ai...trebuie sa fie cu multi neuroni..si traire....felicitari

little RED spunea...

".zboara...sa nu te faci niciodata doar om"

Nu stiu de unde ai scos-o, dar e prea geniala. Am preluat-o la status ca e un sfat bun pt noi toti.

nakudo spunea...

little red..tot m-am uitat la babuin si nevastuica..e naspa fara tine ..ca ..virgula..comunicare...esti bine venita omule oricand...si nu uita faptul ca ne intelegem nu exclude ca santem nebune...coniag..draga domnisoara?

little RED spunea...

gata vin.sunt pe tren :P (am niste chestii de darapanat prin casa, dar o sa revin curand in forta)

nakudo spunea...

te astept little red...sa-ti lasi macar acoperisul..sa nu te ploua...te imbratisez..a doua dilie

raza de soare spunea...

absolut...e absolut...nu pot sa adaug mai mult fiindca m-ai lasat fara cuvinte...am descoperit scumpa prietena atata iubire si dragoste fata de parinti exprimate in randurile tale incat mi-ai dovedit ceea ce nu as fi crezut: ca putem sa scriem in cuvinte dragostea...

nakudo spunea...

multumesc draga raza de soare....radacinile sant in stramosii mei