Moartea are mirosul ei de moarte inconfundabil...moartea fizica ma refer.Ea miroase a putrefactie si durere...e hada ,neagra,batrana,geloasa si egoista.Moartea uraste viata si vibratia ei,ne amageste cu false promisiuni si desertaciuni.Moartea are ochii stinsi ca o zi de furtuna si apare oriunde vrei sa nasti viata.Ca un sarpe se strecoara pe sub prag si-ti musca cu veninul ei oamenii dragi...iti rapeste florile si animalele.
Moarte!-te alung in farame mici de pamant negru si fertil.Te leg cu lanturi de iubire si te chinui cu zambete si ras de lumina.Pot crea tot ce vreau si-ti spun:,,dute-n mata,catea!"
Moartea interioara...are chip de inger si cantec frumos...are inteligenta,cultura si replica la orice-e fatarnica si nesincera si are trup uman.E in fiecare colt de lume,in fiecare centimetru pe care-l parcurgi si ne stergem de ea zi de zi.Pot sa nu ma murdaresc de tot rahatul uman si pot crea tot ce e mai frumos si armonii de culori..si-ti spun si tie:''dute-n mata-catea!"
Moartea a venit cu mieunat de pisica...rastignindu-mi motanul intre cer si pamant vreme de trei zile.
Simtindu-i mirosul fetid...l-am ars pe un pat de crengi de nuc si busuioc si l-am lasat liber.
Seara se-ntoarce-napoi si putem bate pamantul,ritmat,cu piciorul si-alerga impreuna dupa miros iluzoriu de soareci.
19 comentarii:
dupa soareci...ma luati si pe mine cu voi?...iar daca nu prindem niciun soarec putem spune : "dute-n mata-soarece" ...:) chiar tu faci textele astea?..pentru ca trebuie sa-ti spun ca ai un talent deosebit :)) si esti hazlie de asemenea
draga mea life-oricand esti bine venita...si putem spune dute-n mata de soarece iluzoriu....chiar eu fac textele...ca fiecare text e corelat cu ziua in care-l postez ca traire..niciodata nu public ce am scris alta data...uneori e umor negru...de asta zic imi gasesc siguranta si intelegerea la kenziro si cel mai bun prieten e aquarius...pentru ca ma stie...de ras rad de orice altefel n-as putea sa fiu ce sant ...as fi o maniaca depresiva...hi-hi
ma bucur :)
nu mai e pisu?:(
"Moartea a venit cu mieunat de pisica...rastignindu-mi motanul intre cer si pamant vreme de trei zile.
Simtindu-i mirosul fetid...l-am ars pe un pat de crengi de nuc si busuioc si l-am lasat liber" - ce trist...
pe nakudo nu o intrece nimeni la compus aceste minunate randuri ,este o scriitoare inconfundabila si de un umor deosebit,,cine il intelege,,ma bucur din tot sufletul ca te-am cunoscut.o seara minunata.
Dragutz...km sentimental pentru gusturile mele dar funny!! :)
keep it coming!!
si eu life ca sant un om puternic
draga cristian-moartea e intotdeauna trista indiferent de ce natura este...fizica sau interioara...cea mai crunta este cea interioara.
si eu ma bucur gabriele...esti printre oamenii minunati care ating in zbor pamantul zambind
draga little red...numai este fizic...pentru o secunda am urat toti rugaciosii...rugandu-se pentru el i-au incetinit plecarea...si s-a chinuit ca un vierme trei zile...nu moartea e de speriat ce suferinta...dincolo de plecare ..moartea fizica n-are nimic care sa te atraga...chiar e o catea care-ti fura demnitatea-de asta-s eu asa tacanita cu japonia...corpul urineaza incontrolabil...face caca incontrolabil...pute a putrefactie...are spasme si dupa ce nu se mai misca ..inima continua sa bata inca cinci minute...dar numai respiri...daca nu se rugau ..mental sa -l tina legat...murea cu demnitate...ca orice felina..bu-hu-hu
kedy-daca as inceta sa simt si sa am sentimente as inceta sa fiu om...o buna mama,prietena,tovaras de joaca..mi-as taia aripile si m-as sinucide pe muzica trash..in 2 minute...bine ai venit...asa sant eu o mare sentimentala...cu inima mare si gura la fel..hi-hi
moartea...un cuvant expresiv de inexpresiv...fum adunat din ura si durere...dar moartea draga mea priveste-o ca pe sfarsitul ce aduce un nou inceput, ca pe apusul care preceda rasaritul, ca pe transformarea materiei fizice in cea spirituala...
cat despr pisu...ai uitat ca re noua vieti??? o vei reintalni candva pe strada...si sa nu te insele infatisarea fizica...sufletul e acelasi chiar daca lutul e a;b sau negru, sau chiar maro...
e mai complicat sau poate mai simplu decat crezi..raza...vorbim intr-o zi..e ok...e liber si fericit ...si oricum e cu mine...suferinta e cea care dezumanizeaza...
sarumana..iti dau add pe seara..rar dar cu folos...
draga raza am sters adresa ta de mess si comentariul ca vezi ca intra multi anonimi si cine stie ce bou iti da add...te pup
Este trist,dureros,dar necesar sa murim interior, pentru a ne renaste din nou mai puri si a intelege mai bine lumea cu ale sale mreje.
Ma bucur ca te-am descoperit....
si eu...vin acum sa beau cafeaua pe blogul tau..cati inteleg ca haina aceasta fizica e provizorie?
Trimiteți un comentariu