CREEATIE

Moartea are mirosul ei de moarte inconfundabil...moartea fizica ma refer.Ea miroase a putrefactie si durere...e hada ,neagra,batrana,geloasa si egoista.Moartea uraste viata si vibratia ei,ne amageste cu false promisiuni si desertaciuni.Moartea are ochii stinsi ca o zi de furtuna si apare oriunde vrei sa nasti viata.Ca un sarpe se strecoara pe sub prag si-ti musca cu veninul ei oamenii dragi...iti rapeste florile si animalele.

Moarte!-te alung in farame mici de pamant negru si fertil.Te leg cu lanturi de iubire si te chinui cu zambete si ras de lumina.Pot crea tot ce vreau si-ti spun:,,dute-n mata,catea!"

Moartea interioara...are chip de inger si cantec frumos...are inteligenta,cultura si replica la orice-e fatarnica si nesincera si are trup uman.E in fiecare colt de lume,in fiecare centimetru pe care-l parcurgi si ne stergem de ea zi de zi.Pot sa nu ma murdaresc de tot rahatul uman si pot crea tot ce e mai frumos si armonii de culori..si-ti spun si tie:''dute-n mata-catea!"

Moartea a venit cu mieunat de pisica...rastignindu-mi motanul intre cer si pamant vreme de trei zile.

Simtindu-i mirosul fetid...l-am ars pe un pat de crengi de nuc si busuioc si l-am lasat liber.

Seara se-ntoarce-napoi si putem bate pamantul,ritmat,cu piciorul si-alerga impreuna dupa miros iluzoriu de soareci.