Strigand la poarta...cu un strigat de vant,doi oameni s-au ridicat in acelasi timp s-o deschida fara sa se intrebe ce este dincolo de ea...asa cum nu se intreaba oamenii ades.
La o poarta ...astepta un motan...ea il luase in brate si-l incalzi cu dragoste de pisica,vorbind cu vers tors de miez carnos de prada.Motanul e trist pentru ca pana a ajunge aici...si-a depanat viata in frigul polului nord unde nimeni nu dorea sa-l inhame la sanie.Motanul e trist pentru ca tot calatorind,a batut lumea in lung si-n lat...lins de miscari de ecuator si taiwan...de sirtaki..si kabuki.
Un vis prelungit l-a asezat in drumul meu si a stiut ca nici o secunda n-o sa simta ca ma impiedic de el.El mi-a zguduit somnul si a renascut in mine lucruri de mult ingropate.
Motanul meu e tacut si trist si tot ce vorbim..vorbim doar cu ochii,ne toarcem unul pe altul in vise si-mpartim aceeasi bucata de rai.
La o poarta...astepta teama..el o primi in brate si-o incalzi cu dragoste de stiinta,vorbind cu citate din carti si cunoasteri scrise-vazut absolute.
Teama era plictisita asa cum sant toate temerile,prea satula de oameni care-i deschid poarta ades...fara prea multe dureri.
Teama e vicleana si rece...de aceea primul loc in care va dormi linistit va fi inima...acolo va consuma toate trairile ce le-ai avut,sant sau or sa vina...pana va ajunge la adolescenta...apoi teama adulta.Teama nu imbatraneste si moare...ea mananca tot ce-i frumos in sufletul nostru si nu trece niciodata hotarul lui viata fara de moarte...
Cand el a deschis poarta s-au scris doua povesti separate...la acelasi ceas pisicesc de noapte.
14 comentarii:
minunat...
Din nou, o fotografie extrem de sugestivă... "Teama era plictisita asa cum sant toate temerile,prea satula de oameni care-i deschid poarta ades...fara prea multe dureri" - tot recitesc acest pasaj...
Da,Sirtaki a fost pe-aici, dar a luat un sut, mama-mama... si niste amenintari...
multumesc life
da...Cristian..mi-am propus sa selectez din arta fotografica doar ceea ce transmite ceva...fotografia e o poveste si ea...referitor la pasaj...iti spun ca e greu tare cu eliade...si daca nu -l inteleg..nu-l inteleg nici pe aquarius..pana atunci ma bucur de scolarizare si tot ce-mi ofera...asa cu suturi in dos...da vad ca functioneaza...adica nu e numai meritul meu...daca nu ar face ce face pentru mine...n-ar arata trairea asa...
aquarius...sirtaki stie de joaca si are umor ca orice pisica...cu stapanul e mai naspa...ca nu pricepe intotdeauna..prea ursuz...sa stii ca in viata nu-ti poti alege spiritul animalului care te protejeaza si ajuta ...ci spiritul te alege pe tine...asa scrie la carte...deci da-i drumul in casa lui sirtaki
teama o luam in brate,ne casatorim cu ea,cand ne-am plictisit divortam si plini de viata,fericiti teama isi face iar loc in viata noastra....sau ea este tot timpul in noi si sta acsunsa asa de bine incat rareori o simtim in noi.
salutare scumpa mea nakudo...m-am intors asa sa mai vizitez blogurile...cat ai mai postat...trebuie sa ma uit...sa rasfoiesc:))...mersi de premiu...acum am vazut:*...pupici si imbratisari...mi-a mai trecut si raceala:D
si banuiesc ca legatura dintre om si pisica fiind atat de stransa, cand unul din ei moare, dupa moarte il va bantui prin vise pe celalalt...cu bantuieli dragostoase de pisica alintata:d intrebarea e cine va fi pisica???
Mi s-a rupt unghia de la degetu' mic,ce ma fac?
Am uitat:Te imbratisez!
corect gabriela...da eu prefer sa sa-i trnsmit un voyage belicos pana in timbuktu...uncas zice ca nu e curaj ci inconstienta
raza de soare..ma bucur ca esti sanatoasa...pisica e omul si omul e pisica...wau ce debitez la ora asta
uncas..stiu vro doua coafeze beton..care o rezolva...unghia...daca nu foloseste celelate degete...a te imbratisez
Trimiteți un comentariu