REDESCOPERIRE

Cand ma redescopar copil ,fara simboluri si turle in care bat clopote a chemare de confesiune...pielea mea devine foc de idei si sangele negru.
Negru precum pamantul pe care l-au arat prin idei toti stramosii mei necunoscuti,ma sondez in adanc -acolo unde salasluiete Baikalul si unde rusii imi vin noaptea pana la tampla arzandu-mi miezul de minte.
Cioplind un scut de cer pe care sa si-l puna in fata,romii m-au facut sa simt libertatea din mine,acolo unde pamantul nu are granite ci este al tuturor.Asemeni tribului lui Avraam,cu fiecare zi ma scot din robie,din igradirea in care mainile tremurande de netrairi si pragina te pot inchide.
Caii nu sant idoli pentru ca vorbim aceeasi limba alergata mereu cand ii rog sa ma primeasca in spatele lor campie si munte de cascada bizara.
Caii si oamenii ar trebui sa fie la fel pentru ca au fost partasi la toate razboaiele in care caii au ucis cai si oamenii oameni.Sant un metis cu radacini de doina...in care pesterile sant create pe colturi de stea in care adapostesc tributul adus prin traire.
In spatele propriei mele priviri de fuste inflorate si salbe,o parte din Esenin ma naste in bucata de-arama batuta pe sol.
Boc...cioc...boc..cioc.
Rezonanta naste prima incantatie primitiva prin care omul cere iertare spiritului lup,spiritului metal,spiritului pamant si propriului sau spirit.
Nu-mi neg niciodata curgerea incare seara-tatuata cu funingine -n frunte...mi-am pus bratul vioara,in care lautarii te cheama,langa trupul meu cald.