sâmbătă, 10 octombrie 2009

REDESCOPERIRE


Viata ma curge invers sau poate nu e viata.Nici nu conteaza ce este...Genetic m-am nascut purtata de oameni care mi-au dat mostenirea genetica.Parul meu este o vela rosie care ma tine legata de ei.
Undeva...dintr-o eroare sau umor-ca tot ce este in existenta umana-doi oameni s-au unit si m-au nascut sufleteste.Au pus dragoste si frumos si zbor si m-au creat.In ironia divina am mostenit un trup si sange care ma cere libera,care ma cere barbar.Sangele meu fierbe si-mi da toate trairile,perceptiile umane.Tot zborul sigilat de false peceti l-au conceput intr-o impreunare eterna-alti doi oameni.Divinitatea a luat sufletul de la ei si l-a sadit in trupul meu genetic...frumos..aspru si necunoscut.Sant apas strain printre oameni care nu pot curge,nu pot zbura dincolo de ziduri inalte ridicate de perceptii-eroare.
O jumatate din mine este aici,o alta jumatate curge pe malul Milcovului.Mie nu-mi plac jumatatile de masura si atunci devin zburator.Pasesc din copac in copac,din pamant in pamant,ma zbor peste creste si vai si ma curg singura in drumul meu de calator nebun.
Parintii mei spirituali au simtit ca lipsesc si atunci au zidit o casa de turta dulce cu margini in care m-au facut piatra...cu toata istoria lumii de la inceput.Eu nu am inteles si atunci au ridicat o fantana si m-au aruncat apa,picatura,vapor pana la cer.
Radacinile mi le-au ancorat in salcia si visinul din curte sub care cafeaua ma asteapta mereu calda cu aroma de poveste si razboi de tesut care face panze de inimi.
Acolo sant acasa...atat de acasa incat ma pot ghemui pe inima lor si sa ma legene cu imbratisari de vorbe blande si prea multa regasire.
EU...sant si caine acolo.
Eu-pisica.
Eu -paine coapta pe vatra si iarba verde mereu.Nu pot sa nu ma intorc mereu la Milcov pentru ca ma intorc in pantecele mamei si tatalui meu de suflet...care-mi dau pace si liniste.
In curtea -rai de candoare si omenie ma simt complet libera si neingradita pentru ca e dragoste.Pot purta colanti sexi si nu trebuie sa-mi ascund tatuajele si frumusetea si trairile.
Ne transformam eu si fiul meu si tatal si mama mea de la Milcov in patru culori impletite intr-o coloana ce reinventeaza lumina.Lumina e asa de interna de o simti in stomac si te rusinezi pentru ca consteintizezi ca nu meriti toate astea si poate nu le pretuiesti la reala lor valoare de incredere si portal deschis.
Parintii mei spirituali care m-au nascut inainte de venirea mea pe pamant sant frumosi si calzi,sant ingeri rataciti in iadul terestru.Ma culc pe sanul ei matern si ea ma mangaie pe par si-mi saruta mainile cu zbatere de fluture miraculos si cu culori nepictate in nuante omenesti.Tatal meu ne alinta si si imbratiseaza cu blandete de batran ce-si deapana sufletul calit in razboaie interioare.
Calc cu piciorul tot ce a atins palma lor de oameni si ne iubim.Daca celestul s-ar transmite prin oameni ar avea chipul lor.
Pictam impreuna,nu pe panzaci pe inimi si trupuri culori necunoscute care te se cheama traire si sinceritate si ancorare in pamant stabil.Tablourile noastre nu sant expuse nicaieri...unii le pot interpreta dar niciodata intelege deplin.
Acasa in Vrancea am descoperit ca verdele se transforma in galben...asa precum toamna,frunzele verzi nu mor ci se transforma in soare auriu de bijuterie facuta de tigani ce zboara in palatul neantului neinteles.
Frunzele se transforma in roi de grauri cu aroma de vie si gust de pamant ce sfideaza realul.
Graurii mei sant invazie de neconvetional,sant absolut fara false percepte stiintifice.
Peste tot ard,deschisa,vara si toamna mereu in transformare.
Nu caut nimic.
Poate nici nu am cautat vreodata.
M-am cautat doar pe mine ...trup..sange...razvratita...spirit rebel ce nu poate fi imblanzit.
Imi pun trupul si sufletul in palmele lor si-l dau spre pastrarea eterna.
Cu talpile arse de pasit in lume plec mai departe la Dunare.Imi trec degetele pe undele apei si decantez pamantul,apa si cerul...pastrez copacii si pasarile si pe ei in adancirea mea.Ma racoresc de verde,de traire,de culori,de curgeri si atingeri.
Ar fi trebuit sa simt durere ca te-am lasat in urma dar cum niciodata nu calc pe pasii mei vechi...spun clar:Dunarea,Milcovul au adus regasirea mea si nu am nici un regret.
Ma reinventez si-i ating cu bagheta dragostei.Transformarea...si sant umbrela de latrat de caine,de val de salcie...de zambet.
Pana ma intorc definitiv acasa...sangele meu curge invers si vibrez dans si pasiune si dorinta.Ma dezbrac si cant cu talpile in apa.Astept apoi complet nud ma intorc in pantele tau mama-inima si sa ma nasti din nou.
cu multa dragoste doamnei ELENA-ALEXE SI SOTULUI SAU

14 comentarii:

Carmen spunea...

Nu te cunosc si totusi, parca te cunosc de o eternitate...de unde vii,din ce univers imiresmat cu flori de visini si caisi si cu aripi de ingeri care plutesc lin si dulce in sufletul tau frumos, care canta ca o vioara intr-o seara cu luna si cu stele stalucitoare si ma indeamna la visare?

Esti atat de talentata,incat cel ce te citeste incepe sa viseze si el....

Cristake spunea...

Pff... Atata metafora acilea, ma simt de parca as fi baut o juma' de absint si as fi pufait doua pipe de opium... Bravos!

nakudo spunea...

multumesc mult draga mea carmen..am acelasi sentiment legat de tine..consolarea este ca nu-s singura nebuna...nu stiu ce zici tu de talent..eu scriu doar ce traiesc si simt...sau cant la chitara...o duminica frumoasa

nakudo spunea...

multumesc draga kristake da sa stii ca nu-s chiar metafore...e realul...meu de om nebun si dus..la dunare si milcov...cu opiumul nu stiu cum e ..recunoscut ca stiu cum e cu marijuana...am fumat si eu de curiozitate...da nu se merita....am fumat o tigara si am bolit o saptamana...ha-ha o zi frumoasa si multumesc

elena marin-alexe spunea...

De cele mai multe ori, cand am indrazneala aproape juvenila, sa intru printre randurile tale, am certitudinea ca ma aflu la o nunta maiastra, nobila si extrem de bogata. Ma intreb atunci la a cui nunta am indraznit sa asist?
Nimeni nu-mi raspunde insa...POATE NU VOR SAU NU STIU NICI EI.
Dar ma dumiresc singura intr-un tarziu: E nunta ta Stefy cu metafora, unire intr-o dragoste desavarsita de EL.
Aici ...totul te asteapta oridecate ori ti-e sete....de verde si de un strop de reculegere langa fantana.

elena marin-alexe spunea...

Declar cu mana pe inima ca ai tot respectul si dragostea noastra!

Creatsa spunea...

O Doamne! Nu am mai lecturat de mult o postare dintr-un blog cu atat de multa placere! Felicitarile mele!^^ Abia astept urmatoarea... cum sa ii spun? Poveste?

nakudo spunea...

draga doamna elena nicaieri nu m-am simtit atat de acasa ca la dumnevoastra..acasa...va imbratisez cu tot dragul si multumesc

nakudo spunea...

draga smile nu e chiar poveste...nici nu stiu cum as putea sa reproduc prin cuvinte total trairile..o saptamana minunata sa ai

Cristian Lisandru spunea...

"Eu -paine coapta pe vatra si iarba verde mereu.Nu pot sa nu ma intorc mereu la Milcov pentru ca ma intorc in pantecele mamei si tatalui meu de suflet...care-mi dau pace si liniste.
In curtea -rai de candoare si omenie ma simt complet libera si neingradita pentru ca e dragoste.Pot purta colanti sexi si nu trebuie sa-mi ascund tatuajele si frumusetea si trairile" - ce frumos... Ca de fiecare dată. O săptămână cât mai bună îţi doresc...

naveen spunea...

thats so beautiful i like this image

nakudo spunea...

multumesc draga cristian si voua la fel...cu aroma de mar si frunza tomnatice..

nakudo spunea...

Thank you very much and good welcome-naveen

Rappa_ru' spunea...

Foarte frumos...si eu sunt pe jumatate vrancean, desi locuiesc in Prahova:)...si am niste sentimente aparte cand ma duc pe acolo :)...toate cele bune:)