Pentru ca durerea venisein haine ciudate.Atat de alba si luminoasa incat nu o puteam distinge in zi.
Se impleti o secunda cu emotiile mele combindu-mi culorile.Le-a vrut sterse si apoase.A vrut sa le fure din intensitate si sa le faca pierdute.
Atat de haina...s-a cuibarit in inima sufocandu-ma si respirand cu propria respiratie.Hranindu-se cu tot ce pot vedea ochii mei dincolo de lumea reala.
Cand pieptul mi-a devenit de piatra mi-am pus poantele ce nu le incaltasem de mult timp si am inceput sa dansez tot ce nu puteam vorbi si scrie,ca fiecare miscare a mea sa ajunga la tine si rotindu-se sa te protejeze.
Am cantat pana s-au rupt corzile chitarii si sangele mi-a tasnit din degetele ce te vibrau precum universul.
Apoi am devenit din nou verde.
Si m-am cuibarit in coltul inimii tale ascunzandu-ma ca un copil.
Durerea devenise neagra si o puteam vedea.Ferindu-ma...
4 comentarii:
Ai un suflet foarte delicat Nakudo...imi place cum scrii.
si mie imi place tot ce transmiti tasha...te imbratisez cu drag..o zi minunata sa ai
Sa nu lasi durerea sa se strecoare prin dschizatura usii...durerea e perfida si te acapareaza pe negandite.
Alearga spre zari fata verde.....regasindu-te vei inainta cu mai multa usurinta.
stiti ca eu nu fac casa buna cu ea...mai vine ticaloasa da se pare ca nu-i plac zambetele si viata si pleaca repede...odette zice:nimic nu ma atinge pentru ca eu vad in viata si partea care nu se vede...va iubesc si imbratisez:)
Trimiteți un comentariu