Pentru tine prind numerele in pumn si le strivesc.Storc din ele simbolul si mesajul pe care il plang cu trupul meu prin toti porii.
Le transform in muzica si culori in care te invalui.Inima mea se aseaza in cupa cerului..curgand pe chipul tau cu ploaie de stele.
Amestec galbenul cu verde si-ti daruiesc un nou cer mai albastru.Opresc timpul in loc pentru ca gandul meu si zvacnirea sa te vindece.Prin ochii mei iti atat lumea in a patra ei dimensiune ce am atins-o in doi.Si cu bratele larg dechise imbratisez universul in care maine te vei topi.
Oftezi si pana in adanc ajunge toata jeluirea ta.Atat de adanc incat apa devine curata si se transforma in apa vietii.
Apa vie cu care ma hranesti zi de zi dandu-mi viata.
Fac un tot unitar din trei si las sufletul sa te infasoare in unde de dragoste.
Spiritul ti-l agat in mi bemol si il las liber in viteza luminii.
Numai trupul tau il strang incarnat in propria mea carne pana devenim unul.Pana ne topim...Secunda si numar si vapaie in netimpul ce ne naste din nou.
Intre cei doi ochi ai mei ai crescut tu,cel ce m-ai facut sa vad ce nu puteam vedea doar privind.
Pentru tine zambesc chiar daca imi curg lacrimi..pentru ca acolo unde esti ai nevoie de chipul meu senin ce-ti este pictat in interior atat de adanc.
Prind timpul si distanta in pumn strivindu-le si nu cersesc decat incat o zi in care sa existi.
10 comentarii:
....muzica si culoare,cupa cerului plina de ploaia de stele, univers albastru,si jeluire.....plus suflet agatat in duiosul mi bemol....dar,
.Opresc timpul in loc???
Daca mi-ar sta in putinta ti-as culege jeluirea din suflet, dar pentru asemenea diagnostic,exista doar miracolul suprem.....
nu jeluiesc nimic legat de mine..v-am raspuns pe mess stiti ca nu-miplace sa alimentez fanteziile bolnavicioase din virtual...galben de lumina si verde ..un nou cer...asta s-a intamplat cand sufletele bat si traiesc la fel...va imbratisez cu dragoste stiu ca daca ati avea putere ati face o lume perfecta...dar nu sant victima am avut parte sa traiesc clipe fascinante...chiar daca moartea e haina si vine si ne ia cate om drag mereu...
Selectez un pasaj încântător, ca de fiecare dată..."Intre cei doi ochi ai mei ai crescut tu,cel ce m-ai facut sa vad ce nu puteam vedea doar privind.
Pentru tine zambesc chiar daca imi curg lacrimi..pentru ca acolo unde esti ai nevoie de chipul meu senin ce-ti este pictat in interior atat de adanc"...
Seară bună!
muzica...iubire...arta...pictura...si tot ce-nseamna viata si traire...
Etichete: Pitici... strumfi?! :)) Bine. Cred ca am pierdut ceva. :))
Aceste jerbe ideatice metaforice mă depăşeşte, ca de obicei... Sunt fermecat de condeiul-penel, căci o lucrare reuşită te poate face să uiţi de Itaca natală, chiar dacă nu desluşeşti prin uzul raţiunii, ci doar prin simţămintele sensibilului cardiac.
Această odă a iubirii îmi aminteşte de scrisoarea soldatului Tincu către prietena sa, care i-am spart noi valiza şi i-am citit'o pă neve: "îţi transmit dragostea mea prin antenele unităţii". Care l-am batjocorit apoia, că "băăă, antenele alea captează, nu transmite, că suntem la radiolocaţii, nu la transmisiuni, băi tolomacule!!"
Ce frumoasă e iubirea!
Pentru tine zambesc chiar daca imi curg lacrimi..pentru ca acolo unde esti ai nevoie de chipul meu senin ce-ti este pictat in interior atat de adanc.
Prind timpul si distanta in pumn strivindu-le si nu cersesc decat incat o zi in care sa existi. din pacate unele lucruri nu pot fii cu no tot timpul.va imbratisez cu drag
da draga mea smile-pitici pe creier..si strumfi...genioase bre..hi-hi
mersic cristake...pup
si noi va imbratisam dragii nostri speciali cu mare drag...santeti minunati...absolut...
Trimiteți un comentariu