Cu ochii la stele

Ierarhia barbosilor face parte din cadranul vietii a mesterului ce masoara timpul.Ca atunci cand amputezi o parte din tine sa nu te poti reintregi si respira din nou decat atunci,cand el pascand timpul,delimiteaza orele,ce devin zile,ce devin continuitatea ta.
Ca in oglinda,descoperi ca acolo e o parte din tine,cea care mereu asteapta sa o strangi in pumn cu egoism,fara sa o lasi sa se iroseasca.
Secundarul existentei mele este masurat de spanii din Harap-Alb....de asta nici nu conteaza.Ce e o secunda?-in eternitatea ce pot fi eu,mereu noua,mereu explorandu-ma,mereu invatandu-ma noi idei inchise intr-un ochi de apa.
Ierarhia barbosilor e tumultoasa si aspra,doar interiorul clocoteste ca un vulcan.Cautand craterul prin care sa erupa,parjolind si arzand totul.Purificand cu foc pamantul ce va deveni fertil.
Intre rase de arieni,spani si ingusti,ei nu au loc.Pentru ca sufletul si cuvantul sant arme puternice.Atunci se inchid intr-un cerc de foc,exact in mijloc,centrati perfect.Dincolo de bariera e lumea si turma.In miezul cercului ierarhiei sant usi ce se deschid foarte rar iar ei pasc o iarba foarte verde.
De pe minutarul ceasului meu,el a plecat in cautarea apei datatoare de viata.Un timp in care va curata cuptoare ce coc paine si peri plini de omizi.Am facut schimb de suflete,tintuindu-ne inimile unul in pieptul altuia.Pentru a putea respira si continua existenta.
In sila pentru spani o sa-mi aprind un trabuc si sa-mi torn un pahar de tequila.La urma osa rontai si viermele din pahar cu satisfactia cu care as inghiti toate taratoarele.In cinstea ierarhiei o sa-mi torn si al doilea pahar,o sa ling si sarea...nici nu e nevoie de zahar pentru a sterge amarul.
Apoi ca si cum timpul curge normal,o sa cant,dansand goala printre ramurile ce inverzesc si nu o sa sarut nici o icoana din seara de denii.
Cred ca o sa-mi mai aprind un trabuc si o sa zambesc din tot albul trupului meu.

Patimile

Patimile ...nu sant ceea ce simtim doar in aceasta saptamana.Nici ceea ce percepem noi constient ca fiind suferinte.Deja daca mentalizam urla orgoliul si egoismul.Eul e la loc de cinste pe un altar unde ne autoveneram inducand si celor din jur aceeasi stare.Ce e patima?Nu stiu pentru ca nu voi urca niciodata un drum al Golgotei si nu am sa mantui omenirea.Pot doar sa ma joc si sa cred ca stiu ce a simtit El.Fals .Cum am putea simti ceea ce a simtit El...cand si astazi inca ridicam cruci pe care rastignim tot ce e luminos in oameni?Oare patima se refera la durerea fizica?Nu cred...nici nu am curaj sa-mi imaginez ce a simtit Divinitatea traind printre noi.
Saptamana aceasta ca toate saptamanile vietii mele,este cea in care percep si resimt ce patimeste inca pamantul.Intr-o rabdare tacuta ce ma inspaimanta.Astept rabufnirea si umplerea paharului.In care simt ce patimeste apa si cerul.In care ingerii sant peniti sub aripi intre doi porci sacrificati si miei cu priviri blande ce vor umple burdihane gurmande intre doua manele.In care simt tot ce au trait si transmis cei numai sant,cei ce pleaca,cei ce se intorc si cei ce nu se intorc.Pe cei ce nasc azi si mor cu fiecare secunda,pe cei ce se or sa vina.
O parte din mine se imparte intre trairi ,plecand in alt timp si spatiu.Intre inghitituri mici de viata...care vorbeste,vibrand.

Pictura japoneza

Tehnicile esenţiale şi baza picturii japoneze decurg din pictura chineză. Tuşul şi culorile sunt etalate cu ajutorul pensulei (fude), instrumentul artei asiatice prin excelenţă, comun actului scrierii şi pictării. Diferită de cea europeană prin lungimea şi fineţea firului, pensula japoneză este facută în aşa fel încât să reţină tuşul şi să îl elibereze treptat. Trăsătura pensulei are valoare de comunicare directă a personalităţii artistului, abilitatea mânuirii acesteia fiind rezultanta unei instruiri laborioase şi a unui control riguros al mişcărilor mâinii. Pensulele variază ca mărime şi formă, în funcţie de tipul şi grosimea liniei ce urmează să traducă în limbaj plastic viziunea artistului. Însă, atunci când vine vorba de stampele japoneze, nu mai discutăm despre pensule, ci despre imprimarea cu ajutorul bucăţilor de lemn.

Există o mare diversitate de linii – originea lor se regăseşte în pictura chineză – cu ajutorul cărora este construit subiectul, fie el peisaj, figură umană sau scenă narativă. Fiecare categorie principală se divide la rândul ei în subcategorii, purtând denumiri care indică diferenţele dintre ele. Formele peisajului şi vegetaţia sunt realizate prin linii, trăsături ce redau textura, laviuri şi puncte. Acest sistem codificat de semne alcătuieşte un vocabular cu o structură complexă, un limbaj subtil şi expresiv totodata, adaptat unei interpretări personale, proprii fiecărui artist.

Materia picturală specifică este tuşul, preparat din carbon vegetal fin sau negru de fum şi clei animal. Urma lăsată de tuş este clară, definitivă; ea nu mai permite reveniri şi nu mai poate fi corectată, presupunând deci un control mental şi o dexteritate perfect coordonate. Tuşul folosit in pictura monocromă de tip chinez (suiboku-ga) are variate nuanţe, de la negru intens până la gri-argintiu. In pictura de stil autohton (yamato-e), rolul principal revine culorii, aşternută în tentă plată, în strat mai subţire sau mai dens. Culorile pot fi minerale şi vegetale. Aurul, în foiţă ori pictat cu pensula, este utilizat pentru fundalul sau detaliile compoziţiei.
Cele două materiale de suport fundamentale pentru pictura japoneză sunt hârtia absorbantă sau mai puţin absorbantă – prin prepararea cu clei şi alaun – precum şi mătasea, întrebuinţată întotdeauna după o prealabilă prelucrare.

Pictura niponă, esenţialmente lineară, nu apelează la umbră şi nici la modeleu pentru a crea efecte de volum şi adâncime; ea preferă sugerarea modelului formelor, şi nu realizarea lui propriu-zisă. Se utilizează un sistem perspectival empiric, fără un punct de vedere fix, în care liniile de fugă nu se întâlnesc în plan îndepărtat. Artistul japonez studiază natura, dar îşi exersează memoria vizuală în aşa fel încât datele obţinute să se constituie într-o “bancă” de imagini care pot fi oricând reactualizate, fără să-şi altereze prospeţimea. Ca regulă generală, subiectul nu este niciodata descris cu minuţie realistă, el este evocat prin elementele sale semnificative, definitorii; compoziţia, oricât de încărcată, nu acoperă în întregime hârtia sau mătasea de suport, zonele nepictate jucând un rol important în concepţia de ansamblu a picturii. Ataşat de concret şi particular, mai mult decât de universal şi abstract, artistul japonez se concentrează asupra vieţii, mişcării şi caracterului uman; de aici decurge înclinaţia sa către narativ, şi simţul observaţiei, sesizabil în rulourile medievale, în pictura şcolii Kano, Tosa şi mai ales a şcolii ukiyo-e. Sensibilitatea cu totul excepţională a japonezilor pentru artă se poate urmări în viziunea lor asupra desenului decorativ. Model formal mai degrabă sensibil decât intelectual, întemeiat pe ornamentul temperat de bunul gust, designul decorativ a devenit pentru niponi o formulă de exprimare estetică unică.

Un aspect special al artelor orientale îl reprezintă copiile, înţelese ca metoda ideală de învăţare a vocabularului picturii şi formare a abilităţii necesare mânuirii pensulei; actul copierii exprimă în acelaşi timp respectul pentru tradiţie şi pentru stilul marilor maeştri.
materiale mai pe larg gasiti aici

Little red-sau ca tine cea de ieri

Uneori poti descoperi ca omul cu care ti-ai impartit patul si cele mai crunte intimitati e doar o jigodie.Bineinteles ca va fi suficient de pervers incat sa joace teatru si sa incerce sa te faca sa te faca ,pe tine sa te simti vinovat...sa crezi ca,,din cauza ta".Ce o sa faci?O sa fii suficient de inteleapta incat sa nu-i ingradesti viitorul ci sa-l lasi liber...chiar sa-i inlesnesti comunicarea si libertatea de a nu te mai minti.O sa le rumegi pe toate si o sa deduci ca sexul local nu costa si nu duce la implicari majore.De ce nu ar beneficia?Stii tu nebuna rosie ce vreau sa zic...In timp ce pare teatral ,moral si neinteles..o mica victima,totusi va incerca sa sa ajunga in trupul tau ...
Alaptat si tolerat si chiar compatimit.
Majoritar draga little barbatii sant curve mai mari decat femeile.De ce?pentru ca ei se curvesc sufleteste zau...Unele femei inima si sufletul il au intact.Dar...Zic...
O sa mergem inainte..o sa invatam lectii..o sa devenim mai puternice..o sa radem..si ironizam si o sa descoperim ca nu purtam chiloteii cu bulinute in care ejaculam doar imaginindu-ne.Azi unde ai fost si tu cu niste timp in urma...
Stii tu suie care e partea cea mai tragica?ca de le adolescenti,pana la falsi crestini toti isi testeaza senzualitatea si puterea de cucerire perversa.de unde deduc ca totul se invarte in jurul putulicii bre...totul e in jurul penisului si a clitorisului sub false eculbratii intelectuale sau sufletesti...asta este...ne mai moare un caine,o mata si cineva incearca sa ne faca sa ne simtim vinovate.Nu santem.Sa stii..Nici un bou nenorocit nu a stiut sa te merite sau pastreze....Sa ne ...stii tu...

Pofta de viata

Genocidul unei natiuni

Nu mi-a placut niciodata sa dezbat chestii politice pentru ca intotdeauna am crezut ca indiferent de secol,epoca...puterea este distribuita asa cum zice intelepciunea populara:,,popa,primarul.politaiul"ei sant legea si puterea dupa propriile lor legi si morala si restul.Apoi se numesc altfel dar tot acolo santem.
Ce vreau sa spun?Ca populatia este ucisa sistematic.C a guvernarea actuala si nu numai...isi ucide populatia.De unde?Pai in sapte zile,sapte sinucideri,zau..Aici la mine ...Voi le aveti pe ale voastre ,zonale.De ce?Somaj,rate la banci,copii ramasi ai nimanui.Soc psihic,expunere.Copiii ce cresc traumatizati si cu sufletul ucis.Patru sinucideri prin spanzurare,trei prin aruncare in fantana.Popa merge in urma.Ptiuu ...drace..Da unde pana mea a fost sa se implice sufleteste si sa-si sustina enoriasii.Copiii fugariti de acasa.Costa prea mult intretinerea lor,scoala,mancare,atentia afectiva e de multe ori exclusa ,parintii prea ocupati sa faca bani pentru a supravetui...
Politica e doar un joc fara raportari la valori reale interioare.Iar noi niste papusi manipulate.Ne zicem trei vorbe,doua versuri si parem inteligenti.
Incotro ne indreptam?
,,Copiii au dreptul la educare in mod egal si fara discriminare"-o mare farsa a celor de sus care ar trebui sa ne pupe in dos si care ar trebui macar o luna sa traiasca ca orice om normal.De ce zic asta?Ultima sedinta la nivel de liceu...realizari si bla bla...Copiii din familii sarace,de alcoolici,etc dar geniali...motivati si luptatori,vin la scoala .Diplome si concursuri castigate in conditii in care orice alt om normal ar fi renuntat.Sufletul?cui ii pasa?sincer.
Santem niste mici roboti programati pentru chestii superficiale.
Zi in care lesina de nemancat la scoala dar nu renunta...vin si lupta.
Reactia celor care ii educa?
ma-ta bea si ta-tu la fel,esti murdara sau murdar,cu unghii netaiate..puti...sarantocule,etc etc.
Colegii?
Discutiile dintre parinti la stadiu de barfa se produc in prezenta copiilor.Copilul vine la scoala si reproduce tot ce a auzit si vazut.
Concluzia?
Copiii nu au sanse egale la educatie.Discriminarea incepe cu cei maturi si infantilitatea lor.Rezultatul?Un copil de genul acesta va rezista un an,doi,trei..Apoi psihicul nu va mai duce si se va pierde ...va fi ucis psihic si sufleteste.Cati eveti puterea de a vedea dincolo de conditia sociala,de genetica,de prejudecati?de a vedea esenta?Cati luptati?
Asta daca nu se sinucid adultii si regreta ca s-au reprodus.
A muri e simplu dar consider un act de mare curaj a trai in aceste timpuri...
Santem un popor ..ucis lent dar sigur.

pentru Geanina Lisandru-hi-hi

INTROSPECTIE

Ma invalui in verde de roua ce curge prin sanii fertili a pamantului.Adapandu-ma zi de zi pentru a lua in greutate si sa trec de la mersul de-a busilea..la sprijinul ce-mi este copacul si piramidele cauzale ale norilor.Cerul ma bate incet pe spate dupa fiecare masa pana aerul din interior devine oxigen ce-l pot darui altora.Pasi mici,nu salturi.
Pe doua aripi ma legan ascultand un cantec duios venit direct din inima universului.Invat sa gandesc.Invat sa creez prin puterea gandirii.El imi spune :,,doi sani de om ce se lipesc de doi sani de pamant,pana devin una.Pana carnea devine verde,pana sangele tau e clorofila.Pana cand singura hrana e doar ceea ce simti"
Nemiscata.
Goala.Si totusi atat de invelita inca in frunze.Rostul invatarii sa fie golirea de tot ce se aduna.Pana devin eu.Pana devin tu.Pana ne intoarcem in praful stelar.Cineva de aici de jos se va bucura.De un dram de lumina.
Interconectati.Fara fisuri.Fara disturbari.Zambind in interior si lasand adevaratul om inchis in trupurile noastre,liber.
sursa foto:http://www.moldova.net/fotografie/4105-nud.html

Pentru ca

Pentru ca eu chiar trebuie sa fac o pauza.Pentru ca trebuie sa ma autoeduc si sa evoluez mereu,pentru ca azi numai sant nakudo de ieri,asa cum maine nu o sa fiu nakudo de azi.Pentru ca implicarea si empatia aduce multa suferinta(stii Roxana).Pentru dimineata primul lucru,imi dadeam drumul la calculator si ma blogaream.In timp ce oamenii sufera,natura,animalele si intreg ecosistemul nostru.Pentru ca cei ce locuiesc in stanga din blogosfera chiar sant speciali si nu o sa-i las niciodata in urma.Madalin,Roxana,Smile,Nadine-meritati ucise lent si dureros..hi-hi pentru panica..pentru mii de telefoane ce mi le-ati dat...pentru ca ati avut senzatia ca o sa va abandonez si nu o sa va mai sustin.Ca va parasesc.Copiluti tembelei ca mine.Uite ca mi-am redeschis si blogul.
Pe scurt...Trebuie sa fac mai mult.Prin blog nu pot ajuta ,nu pot incerca sa schimb ceva.Mii de oameni nu au asa ceva acasa.Atunci?nu or sa stie niciodata...cum e sa ai comunicare si incerdere.Mergem in continuare dragii mei...
Programe ce se schimba,copiii care vin cu creierii varza la scoala,din ce in ce mai multi adulti se sinucid..e mult de povestit.O sa o facem pe mess sau telefon.Iar daca voi renuntati la lupta vin si va bat de nu va vedeti.Fara voi viitorul(daca mai exista unul)o sa fie cosmar,fara oameni ca voi.
As latra mult aici despre prejudecati si restul ,stiti voi>dar nu va folosi la nimic.Nimeni nu va renunta la egoism ca sa se implice.Va iubesc si sant si scriu si citesc tot ce simtiti.

ROXANA-SAU ADOLESCENTII SPECIALI

ROXANA-SAU ADOLESCENTII SPECIALI

Noi ne-am cunoscut intr-o buna zi..asa cam cum se cunosc toti oamenii.Am comunicat si ne-am lipit inima de inima.Ea mi-a zis,,ai un suflet minunat si pentru ca nu incapi intr-un trup de copil,uite ti-am daruit un trup de adult>"
Mi s-a parut cel mai minunat lucru pe care mi l-a spus cineva.
Este empatica,culta,inteligenta cu suflet deosebit.Nu-si lasa niciodata prietenii in urma.Sufera tot si se raporteaza la divinitate.Are frustrari ca noi toti si dureri.Canta,scrie,simte.Vorbeste cu tot ce e creatie.
Cei din jur improasca cu lucruri murdare.....etc etc..chestii adulte si marsave,
Daca vreti sa descoperiti sau sa redescoperiti puritatea,iubirea,toleranta si multa magie sufleteasca pe Roxana o gasiti aici
Ca ea mai sant ...nu foarte multi doar zic ca daca nu le ucideti sufletul.visele,sperantele,poate viitorul va arata altfel.
Multumesc ca existi.
Multumesc ca platesti pretul evolutiei cu demnitate.
Pentru ca ce scrii e trait si real.
Pentru ca poti plange sau rade.
Pentru ca stii darui.

IRINA

0
Cu nimeni nu-mi impart viata,nici gandurile ,nici iubirea.
Nu-mi impart lacrima si visele ce or sa zboare,nici teama de infrangeri,cununa insangerata.Ci plina de esec trec vie,zambitoare si plina de iubire trec prin lumea terna care moare.Copiii mei nu o sa huleasca niciodata viata,nu o sa minta iubirea si indiferent de rautate...merg inainte.Mici razboici cu zambet de inger si rai...ce miros e tacere si intelegere.Draga Irina...pentru ca unii sant lucratori in lumina..pentru ca drumul nostru se va termina cand o sa terminam de sters la fund si tolera tot...spun doar ca aliatii tai,ai mei sant mult mai puternici,decat ai celorlalti.Stii de ce?Pentru ca nu sant oameni.
Pentru ca au puteri miraculoase care se cheama iubire si pace ,pentru ca nu obosesc niciodata,pentru ca sant intelepti...
Pentru ca ei au adus sufletul copiilor din casa divina.Pentru ca putem si ne platim pretul.Pentru ca esti puternica si nu poti fi dominata interior.Esti libera...si inima,gandul...zidesc...
-aceasta postare nu-mi apartine mie ci Irinei...eu sant doar gazda_

Tamara de Lempicka

Fiică de avocat, crescută într-un mediu privilegiat, îşi petrece tinereţea între Sankt Peterburg, Monte Carlo şi staţiunile turistice la modă din Europa. La vârsta de 16 ani, în 1914, se instalează la Sankt Peterburg, la o rudă, unde ia şi primele lecţii de pictură. Aici îl întâlneşte pe Tadeusz Lempicki, tânăr avocat rus, cu care se căsătoreste în 1916. Revoluţia bolşevică întrerupe brusc această viaţă fără griji. Pleacă la Copenhaga, apoi eşuează la Paris ca de altfel, majoritatea emigranţilor ruşi. Pierderea reperelor iniţiale ale vieţii duce la desagregarea căsătoriei.

Soţul său refuzând să muncească, Tamara se hotărăşte să-şi ia soarta în mâini, alegând, pentru a reuşi, o carieră în pictură. Începând din 1920 frecventează academia Grande Chaumière şi işi desăvârseste formaţia cu pictorii Maurice Denis şi André Lhote precum şi cu călătorii în Italia unde copiază din mari maeştri ai picturii. Primul contact cu publicul are loc în 1922, la Salonul de Toamnă, unde expune un portret. În continuare dezvoltă un stil sculptural, în culori puternice, influenţat de cubism. Succesul nu este imediat, dar cu personalitatea sa puternică se impune repede în mediul artistic şi în cel monden. Se instalează în cartierul Montparnasse, participând intens la viaţa boemă din acesta, care îi şi inspiră teme pentru pictura sa. Subiectul preferat îl constitue portretele de femei, de care de altfel era atrasă, în pozitii lascive, de abandon. Îşi creează astfel o imgine de “femeie bărbat”, ilustrată între altele şi de tabloul său “Autoportert într-un Bugatti verde”. Primeşte în paralel comenzi de portrete de la diverse personalităţi artistice sau ale lumii mondene, portrete care constituie o altă latură a operei sale. Felul particular în care realizează aceste portrete, prin deformarea proporţiilor, ii atrag supranumele de “Ingres pervers”.

După divorţul din 1928, efectuează o primă călătorie în Statele Unite unde se bucură de un mare succes. De acum opera sa este recunoscută oficial, începând să fie achiziţionată de muzee. În 1933 se căsătoreşte cu baronul Raoul Kuffner, unul din cei mai importanţi clienţi. Rangul social de acum căpătat o face să piardă legăturile cu mediul artistic parizian. Odată cu criza economică subiectele sale se diversifică cu figuri de bătrâni, ţărani, sfinţi, însă aceasta o îndepartează de admiratorii săi de până atunci. În 1939 fuge din calea războiului şi se stabileşte cu soţul său în Statele Unite, unde işi urmează cariera în pictură organizând şi câteva expoziţii. Cunoaşte un deosebit succes mai ales în lumea cinematografiei, multe din picturile sale găsindu-se azi în colecţiile starurilor americane . Din 1943, când se instalează la New York, intră în totală uitare până în 1957, când este redescoperită cu ocazia unei monografii care îi este consacrată. Entuziasmul anilor “70 pentru curentul “Art Deco” fac din Tamara de Lempicka o reprezentantă de vârf a acestui curent. A murit pe 18 martie 1980 la Cuernavaca, în Mexic unde se retrăsese în ultimul timp.

Tamara de Lempicka ocupă un loc aparte în arta secolului XX: în ciuda unei opere restrânse (circa 150 de tablori în perioada sa cea mai fertiă, 1925-1935), tablourile sale sunt cel mai adesea chemate să ilustreze "lumea nebuna" a anilor interbelici.

Modelele sale se caracterizeză prin priviri interogative şi senzuale, buze cărnoase la femei şi ascuţite la bărbaţi,culori puţine dar vii, puse în valoare de fondurile gri sau negre. În spatele unui aspect neo-cubist care le încadrează perfect în epocă, tablourile sale respectă respectă întrutotul reţetele magistrale de compoziţie trasate de marii maeştri ai Renaşterii.

PROTEST

SARCASM

Uneori cei din jur o sa ne suspende de o grinda daca nu ne inalta un rug pe care sa ne arda.De ce?Pentru ca santem femei,pentru ca barbatii traiesc cu iluzia ca ne pot intelege sau ca,,el "e acea persoana speciala care a patruns misterul..Acel mister cu care se va mandri in fata tuturor..,,mai,eu stiu"-bietul ales.
Pentru ca inclusiv un tip precum Cartarescu crede ca a inteles femeia.Nu...clar..nu.
Noi santem cele care putem mima orgasmul..maestre si o sa o facem fara o logica.Poate e instinctul matern care ne cere sa protejam masculii,nici noi nu stim de ce...dar o facem.Le cream o lume iluzurie...de protectie...de rai.
Nu stim de ce dar putem fi zane sau putem distruge tot intr-o clipa.Avem gandirea si simtirea alambicata,ne jucam ca niste copii adulti..care pot rani cu inocenta unor copii.Putem fi egoiste si posesive iar cand ne plictisim de jucarie o aruncam...Putem cuceri tot ce vrem.Putem darui viata sau putem fi pline de ironii.
Santem buni psihologi fara scoli si diplome si putem supravetui in orice context.
Barbatii sant alesi dupa criterii complicate si neexplicate logic,dar clar cel ales va fi acolo mereu...dominand si delimitand teritoriul ca cei ce ravnesc la ce e interzis sa primeasca semnalul de alarma.
Dincolo de jocuri si realitati,toate stam agatate de o gringa cu dosul in sus..cunoscute si necunoscute,stiute si nestiute,mereu noi...vesnic condamnate de a simti mai mult decat simt multi...de comunicare totala si zbor si cadere.
Cu umor legat de viata si conjucturi...de vorbe si inimi ascunse.
Puternice si dand iluzia de fragilitate.
Libere in carcase superbe ce incita si creeaza obsesii.

MARIUS MIHALACHE

vreau sa specific ca majoritatea fotografiilor folosite de mine,apartin artistului fotograf Razvan Voiculescu

Ancorarea in spatiu

Relatia noastra spatiala si dimensionala cu pamantul este foarte importanta.Intelepciunea straveche ne arata ca toate popoarele isi considerau propriul cuib sau sat ca fiind centrul universului.Acest lucru ni s-ar putea parea nestiintific cu toate ca este o intelegere adevarata a cosmologiei subtile.Oriunde am migra pe pamant,locul natal influenteaza intelegerea noastra asupra universului.Oriunde ne-am afla atunci cand patrundem in practica spirituala, acel loc este prima poarta de trecere in realitatea subtila catre cele trei lumi cosmice.
In orice zona unde practica spirituala a evoluat in mod dinamic gasim altare,temple si peisaje sacre ale pamantului.Asemenea locuri sacre sunt jonctiunile unde se intersecteaza realitatea fizica si cea subtila,unele dintre ele aliniate geometric si legate prin linii de camp.maniera in care ne intelegem pozitia pe care o ocupam pe glob afecteaza modul de identificare a locurilor sacre,felul in care sunt si unde sunt construite casele,unde sunt amplasate drumurile si o multime de alti factori.Fiecare directie ne aduce o anumita informatie fata de care trebuie sa fim receptivi,indiferent daca ne aflam pe pamant,in apa sau in aer.
Asa cum soarele,luna si stelele definesc timpul iar directiile definesc spatiul,cele patru elemente definesc materia.Aproape fiecare dintre noi recunoaste cele patru elemente atat in vanturi,lumina solara,apa si solul zonei in care traieste cat si prin perceperea spiritelor elementelor din realitatea lor subtila.Elementele sunt folosite in ceremonii sacre:aerul este utilizat in ofrandele de fum dedicate spiritelor in care se fac fumigatii cu tamaie sau ierburi aromatice,focul este folosit pentru a binecuvanta si stimula cresterea,apa este utilizata pentru binecuvantare si miruire,pamantul este folosit in mandalele sacre.Asocierile ce sunt facute cu privire la calitatile elementelor sunt diverse.Unele asociaza apa cu viziunile si creatia,altele vad focul ca pe un element regenerator.Corpul nostru isi are propria reflectare a elementelor:in aerul care patrunde in plamanii nostri,in caldura sangelui care ne circula prin vene,in apa din care este alcatuit corpul nostru,in structura dura asemanatoare stancilor a oaselor noastre si in pamantul moale din pielea noastra.Amestecul timpului,directiei si materiei determina atat schimbarea pamantului cat si propria noastra schimbare.Observati dansul stelelor,al apelor,al pamantului,al aerului in functie de anotimp si asa veti incepe sa intelegeti mai bine evolutia vietii personale.
sinteza din samanism
acest articol nu este un atac ci doar o informatie

FEMEIA

Pentru ca de multe ori prelungim realitatea prin vis.
Pentru ca ni se pare incredibil ca realitatea sa fie reala.
Credem ca daca am atinge prea mult,totul s-ar destrama si s-ar destrama asemeni unui balon de sapun.Ne exploram interiorul interiorului cu puterea sufletului si a inimii.Se topeste in ochii mei inotand in fiecare cercce-l fac apele din ei.Ne patrundem zi de zi ,gand in gand si sange in sange pana devenim una.Pana putem comunica prin tacere.
Pana tacerea vorbeste mai mult decat orice cuvant.
El se poate transforma intr-un grec aprig care ma creeaza din bucata bruta de piatra.Zambind asa de trait in barba sa barbara.Imi sculpteaza sani de adolescenta din nou si ma face foarte fragila.Atat de fragila incat oricine ar incerca sa ma mute in alta parte nu poate fi decat sclav.
Apoi se inveleste cu trupul meu ca si cu o patura verde de muschi si se ascunde in vorba carnii arzand.Gura mi-o picteaza cu miez parfurmat de gutuie coapta pe care apoi o soarbe cu fiecare respiratie.
Si din nou ne recreeam si redescoperim,impletire de miscare nemaintalnita si suflete nemaiintalnite si ochi ce se sorb pe aceeasi perna de luna.
Prelungind realitatea prin vis pentru a nu se destrama...inca simt noptile in care nedormind,te hraneai cu fiecare gest al meu de felina adormita.
El m-a numit:,,femeie" si taind nodul gordian m-a lasat sa cad din inchisoarea impusa in lumea sa interioara...atat de zambita.
Femeie verticala ce asigura stalpul dintre cer si pamant.
Apoi pamantul a inceput sa vorbeasca...soptit.

IRINA

Cand te mangaie copilul tau,carnea si gandul se impovareaza cu lumina si poezie,sufletul se inalta in ruga,trupul devine un sanctuar al nesfarsirii!
Cand te mangaie copilul tau,toate lacrimile infloresc si pretutindeni ingeri sporesc speranta si promisiuniile vietii.
E vremea sa ma regasesc in toate sperantele tale,e vremea zborului prin flacari si mistere,e vremea ca lumina sa arda-n cuvinte,e vremea sa nu-mi impart inima decat copiilor mei,e vremea sa marturisesc despre bunatate.
E vremea sa despart vorbele in fapte.
E vremea sa readuc valurile la tarm si sa-mi construiesc corabii ce plutesc spre inalt.
E vremea clipelor de neuitat...
E VREMEA CURGERII ESENTEI.

-aceasta postare nu-mi apartine ci este scrisa de Irina_

Traire

Santem de o parte si alta a axei lumii...la poli diferiti care se atrag.Intre doua ineptii si frustrari,ne sorbim din priviri si ne asiguram pacea si linistea.Cautam limbajul apei si al bufnitelor si radem mult...atat de mult incat santem vesnic indragostiti,de timp,de ploaie de sarcasmul si ironia vietii.Santem cei ce stiu sa sfideze normalitatea indusa de oameni redusi.Nu lasam existenta ce curge dupa false sabloane sa ne opreasca ceea ce simtim si ne transformam mereu.In ruga,in inlantuire,in sinceritate,in cerc ce ii cuprinde pe toti...in multa iubire si copilarie.Copacii zambesc,iarba,cerul si norii.Cu noi la masa fumand o tigara sta insasi Divinitatea.Tot Ea pune butoaiele in roaba si aduce apa,femeii ce e prizoniera statutului...hartologic...si simtim...
Ea mi-a spus si astazi:ce magie aveti voi doi de eu vin si ma cuibaresc ca un pui in lumea ce o creati.Ea spala podele si astazi zambeste,in timp ce sotul ei o va face grasa sai proasta...dar isi va asterne sufletul in fata noastra ca in fata unui altar si va cere binecuvantare si protectie.Se va ruga sau poate va plange necrezand in nimic decat in absurd si moarte,sa nu o judece nimeni ca se mai poate lasa folosita,sexual,mental si sufleteste de un parazit care a facut-o sclav prin legalitatea unei hartii conceputa de oameni...
Astazi,dragul meu ,ea inca roboteste divin,tacand...dar zambeste si crede...pentru ca deja stie ca uneori viata trebuie sfidata ,regulile trebuiesc incalcate si oamenii sa aiba dreptul sa fie doar ceea ce sant fara sa ii judece nimeni sau sa-i arda pe rug.
Pentru ca gutuile coapte si mirosul de castane ne arata ca noi ciudatii putem crea si lupta.Poate va scrie din nou si ceilalti vor arunca cu pietre in ea...dar stiu ca nu m-am inselat niciodata si ca toti acesti ani s-a meritat sa-i fiu alaturi si ei si copiilor..si pentru ca in rest oamenii au masti si nu au curaj sa fie cum sant.
Sant desculta si ma invart in cerc...sant verde..atat de verde incat simt ca in spirala ma pot inalta pe lacrima unui inger-numit om.
Ea mi-a spus:..pentru tinr o poezie,Te rog alege dintre toate dorintele mele,cea pe care o simti tu,Nakudo,sincera si curata,cea pe care o traiesc ca o flacara vie,cea pentru care sant ruga si poezie,te rog alege dintre toate dorintele mele:Desprinderea cuvintelor din tacere.A stelelor ce cad pe cer in care cred si sper.Te rog alege Doamne,dintre toate dorintele mele in truda zilelor mele celor ce vor sa vina si vor veni ,nesfarsirea de a fi.Astazi si mereu cu ai mei copii"
Asta mi-a scris ea dupa ce ,,a vazut cu ochii sufletului"
Si zic...dogmele ucid,rautatea,egoismul si falsitatea...Au trecut 10 ani si astazi ea mi-a demonstrat ca este ceea ce a fost dintotdeauna fara sa pot demonstra logic...fara...
Irina...te iubim si credem in tine si in copii tai...santem parte din lumea magica si timpul e indus tot de false ratiuni...Lasa parul negru pe cornul unui inorog si copii liberi de conventii..liberi..doar suflet si zbor de pasari nocturne...Nimeni nu are dreptul sa ia piatra...nimeni...pentru ca ti-a crescut si a doua aripa.
Pe axa lumii sfidam noi cei din lumea noastra,ratiunea si regulile si evoluam...mereu...