marți, 14 decembrie 2010

Inceput de roman


Intr-o buna zi el a venit gol interior in fata mea,lucru ce m-a speriat teribil.Nu multi oameni isi astern sufletul pe tava si au incredere sa ti-l daruiasca.Atunci s-a iscat dilema,cati oameni speciali,din punctul meu de vedere au trecut razant pe langa mine si eu nu am avut putere sau neegoismul sa vad?Doare rau...rau de tot...atat de rau.
Primul capitol
,,Sa simta intr-o buna zi nevoia sa se aseze intr-o stare de nagare sau poate de neacceptare.
Asa cum simti nevoia sa existi sau sa dispari definitiv.Anii de umilire,de jigniri,de exploatari si durere care au umplut paharul pana la refuz.
Oscilarea intre realitate si nebunie,mereu cu intrebari,mereu cu sperante...ca maine poate fi altfel.
Existenta doar pentru beneficiul altora,fara dreptul de a plange ,de a erupe,de a-si manifesta interiorul.Entitate inchisa in propria ei cochilie,valoroasa sau poate doar pe post de refugiu.
Nici cand se priveste in oglinda nu poate plange de mila sau sa-si gaseasca scuze,in interiorul ei inca se intreaba daca nu cumva este o scursura,o acceptare a milei celor din jur ce se considera genii sau sfinti,care cred ca adevarul le apartine.
Si cu toate astea,ceva ii cere sa se razvrateasca crunt,tipa si urla ,a durere si evolutie,a idiotenie si geniu.
Nici ea numai stie!
Poate nici nu-i mai pasa.
Stie doar ca-si asuma erorile si mai putin reusitele.Nu crede ca i se cuvin.
Si cu toate astea ,fara a se ancora in trecut,nu uita si nu vrea sa fi uitat,nimic!
Stie,ca poate,candva,drumul sau o sa fie fara opreliste,fara imputari.Asa cu zambetul pe buze.
Un om aparte sau considerat la fel ca ceilalti....dar care si-a asumat o cale ce nu o impun altii.
15 Ani de tacere,teatru ,iluzii in speranta ca asa e corect si nederanjant.Se rupse tot cand in acea ruleta ruseasca,fusese implicat si copilul ei.Unicul,invulnerabilul in care credea si pentru care devenea un tigru periculos de dotat pentru supravetuiere."
multumesc dragul meu...pt capacitatea ta de a simti...sarut mana de incredere

4 comentarii:

Roxanne Froid spunea...

e genial.

nakudo spunea...

stiu draga mea,roxana,dar tot doare rau...ma bucur ca am putut vorbi cu tine

elena marin-alexe spunea...

Sa inteleg ca s-au deschis rani vechi?
Simt mult amar printre randuri. Sunt aici oricand ai nevoie de mine.Si mai este si EL.
Noapte buna scumpa mea!

nakudo spunea...

o nu ...doar spun ca ma vad in situatii ciudate,sau asa cred.acest om il stiu de doi ani,nu ne-am facut niciodata confidente sau sa mancam din aceeasi farfurie,am discutat de arta,cart,filozofie etc...apoi ma trezesc intr-o zi ca omul asta scrie,ca-mi pune tot in brate si-mi acorda incredere absoluta,ca ma intreaba cum sa procedeze si sa ofer solutii,iar eu ma blochez pentru ca si eu sant doar un om si atat...de asta doare rau..pentru ca ai vrea sa nu te considere nimeni special ci un om cu defecte,asa ca toti...un omulet mic ce trece neobservat,dar uitati cum scrie...m-am trezit cu romanul in poala de parca as fi fost critic...ha-ha chiar nu am stiut cum sa procedez zau..eu sant ok..va pup