Intr-o buna zi el a venit gol interior in fata mea,lucru ce m-a speriat teribil.Nu multi oameni isi astern sufletul pe tava si au incredere sa ti-l daruiasca.Atunci s-a iscat dilema,cati oameni speciali,din punctul meu de vedere au trecut razant pe langa mine si eu nu am avut putere sau neegoismul sa vad?Doare rau...rau de tot...atat de rau.
Primul capitol
,,Sa simta intr-o buna zi nevoia sa se aseze intr-o stare de nagare sau poate de neacceptare.
Asa cum simti nevoia sa existi sau sa dispari definitiv.Anii de umilire,de jigniri,de exploatari si durere care au umplut paharul pana la refuz.
Oscilarea intre realitate si nebunie,mereu cu intrebari,mereu cu sperante...ca maine poate fi altfel.
Existenta doar pentru beneficiul altora,fara dreptul de a plange ,de a erupe,de a-si manifesta interiorul.Entitate inchisa in propria ei cochilie,valoroasa sau poate doar pe post de refugiu.
Nici cand se priveste in oglinda nu poate plange de mila sau sa-si gaseasca scuze,in interiorul ei inca se intreaba daca nu cumva este o scursura,o acceptare a milei celor din jur ce se considera genii sau sfinti,care cred ca adevarul le apartine.
Si cu toate astea,ceva ii cere sa se razvrateasca crunt,tipa si urla ,a durere si evolutie,a idiotenie si geniu.
Nici ea numai stie!
Poate nici nu-i mai pasa.
Stie doar ca-si asuma erorile si mai putin reusitele.Nu crede ca i se cuvin.
Si cu toate astea ,fara a se ancora in trecut,nu uita si nu vrea sa fi uitat,nimic!
Stie,ca poate,candva,drumul sau o sa fie fara opreliste,fara imputari.Asa cu zambetul pe buze.
Un om aparte sau considerat la fel ca ceilalti....dar care si-a asumat o cale ce nu o impun altii.
15 Ani de tacere,teatru ,iluzii in speranta ca asa e corect si nederanjant.Se rupse tot cand in acea ruleta ruseasca,fusese implicat si copilul ei.Unicul,invulnerabilul in care credea si pentru care devenea un tigru periculos de dotat pentru supravetuiere."
multumesc dragul meu...pt capacitatea ta de a simti...sarut mana de incredere
