Nu descriu blogul.Pentru ca e pentru cei care citesc printre randuri,cu toate ca in principiu e un blog de inotatori.Doar zic ca nu vanez nimic,nu urmaresc sa ma cuplez cu nimeni,nu vreau idile virtuale si nu dau doi bani pe fata comerciala virtuala.Doar daca aveti pasarele in colivie ca si mine,zic ca ne-am gasit.Putem ciripi si ramuri impreuna
miercuri, 12 ianuarie 2011
NECULAI GRECU
Nu in pamant ma-nmormant
Ci in samburul cald al bordeielor.
Lacrima lui Dumnezeu ma va gasi si-ncolti;
O secunda eu sunt,
Din timpul cel vesnic al zeilor
Cerul in care se poate iubi.-NECULAI GRECU
El plutea in vazduh ca o pasare nor pe care-ti poti odihni tampla.
Cand iti ridicai ochii,ii puteai simti din cand in cand aroma de lumi ceresti care te incalzesc si in lipsa soarelui fizic.
Usor...atat de usor,incat pamantul nu-l putea retine in gravitatia sa.Nu-i putea da radacini de iarba si asezare cursa de apa.
Si atunci isi dori,,sa simta" si-si compuse in arii divine,interiorul plutit,in corpul ce-l permitea atingerea.Dupa bucuria de a fi om si de a fi iubire si zamislire materiala,descoperi pretul:durerea.
O durere cruda si calda,indiferenta si involutie,lacrima si blestem.
Dar pentru tot ce a putut sa descopere in om si prin om,hotari ca pretul se merita platit.
Si ne dadu o noua sansa.Aceea de a zbura in propriul nostru interior.
Maestrul Neculai Grecu,pluteste in alte sfere,geniu necunoscut,blamat si ocolit,geniu ascuns intr-o masuta modesta ca multe alte genii...pentru cei care pot simti si gusta eternul..el inca exista...in mizeria si mojicia noastra ,oameni ca el trec razant pe langa noi fara sa le acordam minimul de interes...pana intr-o zi.
INAINTE CRACIUN...am vorbit...ne-am intrebat de sanatate si ce simtim..apoi am tacut...hartia vorbeste mai clar pentru noi sau ce pictam..sau cafeaua si pipa....apoi am aflat inevitabilul...inca mi-e greu sa accept dar sant mai constienta ca niciodata ca viata e un dar divin...pe care azi il avem si peste noapte ne poate fi luat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
crecapipalezicemaiclar... hahaha...
Nici poet
nici metaforă;
doar un prilej
de a folosi
prisosul minţii
povestindu-vă
cum nenorocirea
ea
numai ea
e în stare
să sape in adancul
(până la unele tainiţe
misterioase)
ascuns
în fiinţa inteligenţei umane !
Am plecat pe urma linkului si am descoperit bogatie de suflet pictat pe adancul sufletului unui om de care nu stiam pana azi...
Ma intreb oare cati uriasi ai "artelor" se zbat in anonimat in timp ce umbrele altora ciceresc teren nemeritat?
da ma tata...pipa si drumurile nebune in paduri.imi pare rau ca n-ati stat mai mult aici sa va cunoasteti...una din chestiile minunate..din primavara eu faceam km pentru plantele mele,el in paduri culcat cu capul pe cate un copac doborat si 15 km de padure...asa am interactionat prima data.descoperisem ca ca in padure nu eram singura...si ca si altii erau copiii ei...
draga prietena,multi oameni sant genii ascunse intr-un sertar...iar genetic in familia sa...oameni speciali..oamenii doar sa doreasca sa vada...
cf stefi.te rog da un semn ca nu stiu nimic despre tine
sarut mana...sant ok...dar ca de obicei mereu prinsa in actiune...stiti dv...promit ca-mi fac timp si va sun...si mie mi-e dor....povestim...zbor de ingeri pleaca inspre cabinet...aaaa...am un clopotel special...hi-hi...va pup
mos neculai.. cu aripile-n servieta si cu zborul in privire..
Trimiteți un comentariu