NECULAI GRECU

Nu in pamant ma-nmormant
Ci in samburul cald al bordeielor.
Lacrima lui Dumnezeu ma va gasi si-ncolti;
O secunda eu sunt,
Din timpul cel vesnic al zeilor
Cerul in care se poate iubi.-NECULAI GRECU
El plutea in vazduh ca o pasare nor pe care-ti poti odihni tampla.
Cand iti ridicai ochii,ii puteai simti din cand in cand aroma de lumi ceresti care te incalzesc si in lipsa soarelui fizic.
Usor...atat de usor,incat pamantul nu-l putea retine in gravitatia sa.Nu-i putea da radacini de iarba si asezare cursa de apa.
Si atunci isi dori,,sa simta" si-si compuse in arii divine,interiorul plutit,in corpul ce-l permitea atingerea.Dupa bucuria de a fi om si de a fi iubire si zamislire materiala,descoperi pretul:durerea.
O durere cruda si calda,indiferenta si involutie,lacrima si blestem.
Dar pentru tot ce a putut sa descopere in om si prin om,hotari ca pretul se merita platit.
Si ne dadu o noua sansa.Aceea de a zbura in propriul nostru interior.
Maestrul Neculai Grecu,pluteste in alte sfere,geniu necunoscut,blamat si ocolit,geniu ascuns intr-o masuta modesta ca multe alte genii...pentru cei care pot simti si gusta eternul..el inca exista...in mizeria si mojicia noastra ,oameni ca el trec razant pe langa noi fara sa le acordam minimul de interes...pana intr-o zi.
INAINTE CRACIUN...am vorbit...ne-am intrebat de sanatate si ce simtim..apoi am tacut...hartia vorbeste mai clar pentru noi sau ce pictam..sau cafeaua si pipa....apoi am aflat inevitabilul...inca mi-e greu sa accept dar sant mai constienta ca niciodata ca viata e un dar divin...pe care azi il avem si peste noapte ne poate fi luat