joi, 5 aprilie 2012

Insolatie


Mi-am impletit caii tatalui meu in par.Potcoave ce invoca iarba sa ierte.
Intr-o alergare continua ce aduce odihna,fumata intr-o pipa galbena umpluta cu cer.Degetele?prelungiri de nechezat ce n-a cunoscut omul si atingerile sale ce pangaresc.
Ochi in ochi,ne atingem narile pascand mainile trudite ce modeleaza pamantul.
Trup ars in cuptorul de paine.Proba focului ce-l face mai rezistent ,pentru pastrarea roiului de albine care isi curg mierea intr-o clepsidra.Ce nu masoara nimic dar care lin si intrebator se lasa rotita.
Suras de zbateri inchis in potcoava cailor ce tainuiesc pamantul rascolit de umblari.Departe,dincolo de ideea de timp,apa.In molecule stiute doar de mecanismul complex al celulelor.
Explozii cosmice ce nasc noi galaxii,curatand via si imbratisand copacii.O cale lactee din care copilul vietii se hraneste cu lacomie.
Spirit de cal liber ce pluteste intr-o lume intoarsa invers.

4 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Ai sufletul desenat pe pamant si aripile lui ating azuriul cerului ca intr-un sarut al vietii. SOAPTELE TALE ARTISTIC INMANUNCHIATE, MI-AU MERS LA INIMA..
Cu mare drag te imbratisez...cu iubire din IUBIRE!

kis spunea...

cu riscul de a face ,,insolatie,,am citit de cateva ori aceste versuri profunde;
muza a fost generoasa cu tine,cand ai asternut pe hartie aceste versuri
care indeamna cititorul la meditatie.
fi binecuvantata draga Stephany!

nakudo spunea...

sarut mana,apoi dupa cum ati spus,noi semanam cumva.Orise provocare ne face sa pretuim mai mult viata.Nu ne permitem depresii intr-o dunga ci lupta.ha-ha.Va imbratisez si eu cu multa dragoste pe amandoi.

nakudo spunea...

Draga Kis,ma bucur ca ai revenit si sper ca esti bine.Chiar o intrebam pe Elena daca stie ce s-a intamplat cu tine.Nu e muza ci darul de a trai,simti,intui pe care Dumnezeu mi l-a dat.Acum sper sa nu irosesc talantii.Multumesc mult si multa lumina alaturi de cei dragi tie.