A fost odata ca niciodata un barbat care dupa ce facuse vreo doua facultati,devoraze biblioteci intregi si muncise o viata pentru un statut de om elevat...descoperi ca se imbolnavise de snobism,de fapt nu descoperi singur ci il facura altii atent.Drept urmare realiza inutilitatea metaforelor si logoreei si decise sa se retraga la marginea padurii unde se facu taietor de lemne.Pana deprinse aceasta tehnica complicata de decapitare copaceasca deveni relativ mai intelept.Asa ca nu regreta ca pierdu luni pana atinse perfectiunea manuirii toporului si ca se incalzi in aceasta perioada la focul facut din cartile carate cu el...pentru a 'umple timpul.
Deveni chiar maestru in defrisari si descoperi ca se inventase drujba.Aceasta ii aduse o dilema existentiala:-sa munceasca traditional,pastrand viu spiritul toporului sau sa-si simplifice munca si sa devina fan drujba.Statu el in dilema vreo doua zile ceea ce-i trezi viziuni metafizice,rememora tehnici de supravetuire si alese drujba in cele din urma,gest pe care il argumenta cu multe teorii pur intelectuale.
Munci cinstit si aproviziona cinci sate din drujbarit.Cauta o femeie pe plac, cand se simti prea singur ,si se insura.S-au iubit,inteles,respectat,mancat din aceeasi farfurie si dormit in acelasi pat.Au muncit impreuna la incarcat atv-ul cu remorca cu lemne(atv-ul fiind tot tehnica de supravetuire)-au facut doi copii asa cum fac toti oamenii,apoi ea se imbolnavi si muri.
El a plans mult si chiar bau vreo trei saptamani si rememora toate scenele frumoase pe care le-au trait.Cazu iar in dilema:,,ce sa fac?cum sa procedez...cine spala,hraneste copiii si ajuta sa-i tina patul cald".Se linisti in fine si decise sa se insoare din nou.
Lua o femeie frumoasa,buna la pat care inlocui cocosul din casa cu gaina cantatoare iar calitatea de baza a ei -era foarte econoama.
ASA ca ii explica taietorului de lemne ca doua guri in plus de hranit,imbracat,spalat(cele ale copiilor)sant paguba curata.El era un om bun si curat la suflet asa ca plin de durere decise ca ea e foarte inteleapta si hotari sa-si abandoneze a doua zi copiii in padure.
Trezi fetita si baiatul la orele patru,le fierse doi crenvusti si lua mustar,paine si ketcup si dai batai in padure.Copiii s-au jucat si nici n-au realizat cand plecase taietorul.Nu s-au speriat si nu au plans.
Hansel suferea de sindromul oedip asa ca nu avea nici un regret,iar Gretel ii facu o intreaga dezbadere filozofica care suna cam asa:,,frate,nu-ti bate capul ca ne descurcam noi si nici nu te ingrijora ca eu sant fata.Adica sa ma vezi fragila si vulnerabila,ai realizat ca in ultimul timp femeiele au coapse din ce in ce mai mici,inguste si sanii tot mai mici adica tind sa se masculinizeze natural pentru a putea supravetui?''
Si uite au mers si filozofat vreme de cateva ceasuri pana au ajuns la o casa.Nu de turta dulce ci de protectie a minorilor.
Povestira tot acolo cu lux de amanunte si chiar unele picanterii.A doua zi parintii au fost ridicati si dusi la izolator o vreme.Ei s-au intors acasa unde si-au vazut de studii si munca si au crescut fericiti.
Hansel a facut vreo doua facultati si devora tone de carti din ce stiu eu.
Gretel e casatorita si fericita cu unul cu care are doi copii si e taietor de lemne.
Povestea nu are sfarsit pentru ca ruleaza prin disectia lu'tata Freud cu usor iz de Hegel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu