Urc trepte uneori prea mari pentru molecula din mine.Dar nu ma opresc.Obosind ma asez sa ma odihnesc pe scara.Un timp.Fac ghem copilaria din mine si-i dau drumul la vale pentru a imbraca in inocenta urcusul altcuiva.Nu ma grabesc.Privesc detasat timpul din urma urcarii mele.Copaci ce si-au agatat crengi daruind intelepciune.
Urc trepte si nu ma grabesc.In tot acest drum invatand sa ma uit si sa-mi lepad coconul...Treptele se transforma in aripi.
2 comentarii:
Daca te aude ardelenii ca vrei sa iti lepezi coconul, n-are sa iti fie bine.
:-P
,,sa ma lepad''de...ha-ha
Trimiteți un comentariu