Jumatate

Ne oprisem la jumatatea sarutului...suspendand clipa atat de intensa in varful degetelor.De acolo,mangaindu-ne,sa ne atingem buzele de fiecare picatura de trup.Inimile noastre s-au ciocnit atat de puternic incat s-au spart intr-un hohot de ras.Din fiecare farama am modelat steaua dorintei pe care am aruncat-o pe cer.
Am ascultat-o cu urechea si ochiul apoi i-am trimis mesajul-razand-in spatiu.Ne-am oprit la jumatatea distantei,jumatatea timpului,jumatatea urmatorului pas care alerga sa ne-ajunga.
Trupuri stranse...lichefiate unul in altul...pana pot sa-mi dezbrac propria haina...sa ies din propria piele,vis de materie si vibratii.
Am descoperit ca aveam aripi.Aripi ce stateau prea lipite de mijloc ascunzand forme.
Tampla in tampla si ochi in ochi...contopiti si atingandu-ne sufletul lin....zambind cu trepte pe care putem urca sau cobori in noi inceputuri.Asezati in jumatatea de timp,jumatatea de spatiu,jumatatea de materie si intuneric.
Mana in mana asteptam sa descoperim jumatatile din tot ce nu cunoastem.
Sunt parte din propria ploaie care cade calda si in clipiri uimite ale oamenilor ce devin vant si pamant.
Un timp oarecare sant eu....si inorogii.In st
eaua carora te tin inca ascuns.

INTROSPECTIE

Ma invalui in verde de roua ce curge prin sanii fertili a pamantului.Adapandu-ma zi de zi pentru a lua in greutate si sa trec de la mersul de-a busilea..la sprijinul ce-mi este copacul si piramidele cauzale ale norilor.Cerul ma bate incet pe spate dupa fiecare masa pana aerul din interior devine oxigen ce-l pot darui altora.Pasi mici,nu salturi.
Pe doua aripi ma legan ascultand un cantec duios venit direct din inima universului.Invat sa gandesc.Invat sa creez prin puterea gandirii.El imi spune :,,doi sani de om ce se lipesc de doi sani de pamant,pana devin una.Pana carnea devine verde,pana sangele tau e clorofila.Pana cand singura hrana e doar ceea ce simti"
Nemiscata.
Goala.Si totusi atat de invelita inca in frunze.Rostul invatarii sa fie golirea de tot ce se aduna.Pana devin eu.Pana devin tu.Pana ne intoarcem in praful stelar.Cineva de aici de jos se va bucura.De un dram de lumina.
Interconectati.Fara fisuri.Fara disturbari.Zambind in interior si lasand adevaratul om inchis in trupurile noastre,liber.
sursa foto:http://www.moldova.net/fotografie/4105-nud.html

Final...Dinozaurul prabusit

Din inima mi-a crescut azi un copac cu crengi pline de zambet si-aripi.Acolo numai era nici o rana...doar radacini care sondau adanc taramul din care se hraneau.Pe fiecare capat de ramura creste o floare clopot pe care doar vantul il poate bate sau trecerea ta.
Trupurile noastre nu sant inlantuite pentru ca visam acelasi vis impletit si inodat din loc in loc cu noduri de intrebari.
Visele noastre -eter lin,inchis in parte de timp se unesc,contopindu-se fiebinte,explorandu-se,tremur de carne si piele transpirand iluzia pasiunii necuvantate.Imbracati in sunete si arpegii ne daruim orgasmul erosului interior.
Nu vrem sa ne explicam nimic ....stim...doar ca santem doua trupuri,doua vise,doua identitati impletite in ploaie.Explorandu-ne pana-n adanc de fantezii...de la distanta-trupul ,inima si infloririle.

NOI

Noi nu santem oameni.Noi santem cai.
Ne vorbim prin vanturare de coama in vant si clepsidrele nu exista in lumea noastra.Salbaticia ne face mereu oaza de viata.Uneori...oamenii ne vor pentru ei dar noi nu putem fi prinsi pentru ca ne hranim cu stele si sugem lapte din Calea Lactee.Calcam pe jarul pamantului care geme si-l racorim si sub copitele noastre se nasc noi fire de iarba.
Noi nu santem oameni.Santem cai.Oamenii pe langa care stam ii alegem tot noi dupa miros.De pipa si foc in fata cortului si de respect pentru spiritul pamantului.
Copacii ne vorbesc cand alergam prin paduri si ne arata drumuri noi pe care sa le exploram.Alteori ne creste cate un corn in frunte si putem indeplini dorinte de muritori-trecatori prin iluzia vietii.Cand pamantul nu ne este de ajuns...alergam din cer in cer de unde aducem vesti pe care doar oamenii liberi le pot intelege.
Doar cand coboram inapoi ne cresc aripi sau ne sant daruite ca sa nu ne prabusim.
Nechezam bland apa si pietrele si nimic nu ne poate face sa fim altceva decat cai salbatici aici pe pamant.
Din rai...ne privesc ingeri cu pielea neagra,rosie si galbena...stiind ca ii putem duce oricand inapoi acasa.
Santem in elipsa si gravitatie.
Inorogi de trairi.