sâmbătă, 28 martie 2009

EA


Ea il poarta mereu cu ea...
imi vezi doar trupul...
tragic...
zise ea...El ma asteapta mereu...
mainile
noastre
unite.

3 comentarii:

Kaiso spunea...

călători în trenul vieţii...rătăcitori întru mister...fiintele noastre se sprijina adesea...una pe alta...dar fără lanţuri de fier...

nakudo spunea...

intradevar...fara lanturi...daca am fi robi...nu am fi ceea ce santem..si totusi...indiferent in cate lanturi as fi inchisa...sufletul e liber...si nu poate fi prins...el se intoarce la sursa...mi-e dor de tine

Kaiso spunea...

da expresiva si acea metafora a lui Khalil Gibran din Profetul...acea metaforă a păsărilor care nu pot zbura impreuna decat nelegate...una de alta...