Mama mea ma plange la cap,
cu candela de tamaie albastra,
cu ochii cerniti si aprinsi,
cu trairi de piatra sihastra.
Mananca,copila,un fruct de noroc,
in suflet cu hrana de crini,
n-am vrut sa te nasc aruncata in joc...
floare crescuta-ntre spini.
Incearca sa dormi undeva:-in pantec la mine(ascunsa)
O lume cu cruci de pelin si miere-la umeri ai pusa.
6 comentarii:
mi-as dori sa depind vreodata de un fruct de noroc...as simti ca macar fac ceva
se poate..schimba totul daca...doresti..doar sa vrei sa traiesti miracolele care se fac si cu puterea
ta am vrut sa spun-hi-hi-dar ai sa suferi ca asta e pretul
da...is constienta de treaba asta:)
nu te panica..toate au timpul lor,draga mea..oricum incepi sa-ti croiesti propriul drum...hi-hi
:( ce trist :(...imi place ca e frumos spus, da nu-mi place ca ma intristeaza :(
Trimiteți un comentariu