miercuri, 8 aprilie 2009

LACRIMI


Mama mea ma plange la cap,
cu candela de tamaie albastra,
cu ochii cerniti si aprinsi,
cu trairi de piatra sihastra.

Mananca,copila,un fruct de noroc,
in suflet cu hrana de crini,
n-am vrut sa te nasc aruncata in joc...
floare crescuta-ntre spini.

Incearca sa dormi undeva:-in pantec la mine(ascunsa)
O lume cu cruci de pelin si miere-la umeri ai pusa.

6 comentarii:

Gaby spunea...

mi-as dori sa depind vreodata de un fruct de noroc...as simti ca macar fac ceva

nakudo spunea...

se poate..schimba totul daca...doresti..doar sa vrei sa traiesti miracolele care se fac si cu puterea

nakudo spunea...

ta am vrut sa spun-hi-hi-dar ai sa suferi ca asta e pretul

Gaby spunea...

da...is constienta de treaba asta:)

nakudo spunea...

nu te panica..toate au timpul lor,draga mea..oricum incepi sa-ti croiesti propriul drum...hi-hi

little RED spunea...

:( ce trist :(...imi place ca e frumos spus, da nu-mi place ca ma intristeaza :(