sâmbătă, 12 decembrie 2009

Gandire si inimi




Pe aceasta planeta omul se naste intr-o haina densa care ii intuneca spiritul si care il face sa uite de unde vine si incotro se indreapta.El are de indeplinit o misiune,vine cu un destin,cu datorii pe care trebuie sa le onoreze.Ramane de vazut daca va reusi sa-si indeplineasca destinul,daca va putea corecta greselile sau va adauga langa ele altele noi.Omul isi petrece viata muncind,agonizand,zbatandu-se si incercand cu orice pret sa fie fericit.El oboseste,se imbolnaveste si moare in aceasta lupta de cucerire a fericirii.Dar oare este Pamantul planeta fericirii?A atins omul etapa in care sa poata fi neglijat de suferinta?Poate el evolua fara durere?Se poate lipsi de materie?Viata terestra ne dovedeste ca inca nu a sosit acest moment.El inca nu-si da seama ca fericirea este o iluzie intr-o lume in care totul este trecator,intr-o lume aflata sub semnul timpului,in care omul se lasa purtat de interesele personale.Omul,in ignoranta lui neglijeaza spiritul,cele perene,in favoarea celor efemere,ale trupului carnal cu care se identifica si prin care vietuieste o scurta viata terestra ce pare o secunda in eternitate.Exista legi morale,divine,care sanctioneaza gandurile,vorbele si faptele contrare legii iubirii.Voiajul iubirii are loc in marele laborator experimental numit Pamant,ceea ce presupune experimentarea la maxim a iubirii prin debarasarea de grijile vietii cotidiene,de prejudecati si dogme.Planeta Pamant nu este altceva decat o uriasa inchisoare,o uriasa institutie de corectie in care spiritele au ocazia sa evolueze,sa invete lectia iubirii,sa invete cu totii ca sunt copiii aceluiasi Parinte pe care trebuie sa-l iubesca si sa se supuna vointei Lui.



El si-a intins palmele clar,inclinate putin pentru a nu se rupe radacinile copacilor ce-i crescusera in pamantul ramas intre ridurile mainilor sale.Impreuna cei doi copaci in coroana si deasupra zidi un nou cer,un nou soare,o noua luna.Apoi culese trupuri ranite si popula acest pamant.Mici copii inchisi in oameni maturi alesesera sa se nasca sub semnul Islamului,unii copii se nascusera sub semnul buddhismului,altii se nascura evrei,tigani,crestini.
Palmele se unira mai mult,palmele care sustineau noua lume.El se bucura de copilaria si inocenta fiecarui copil,de inimile ce nu cunosteau diferente,rautati care puteau transmite iubirea doar prin iubire.Un copil special se nascu intr-o seara de decembrie.Un copil care simti pentru prima data caldura animalelor si a naturii,ce tatal sau o daruise spre cunoastere prin respiratia inocentei.Copilul se nascu cu stranie dragoste si ochi largi,de rai.Odata cu el se nascura alti copii,sub steaua islamului,Iudaismului,Buddhismului,la fel de inocenti si de puri.Pentru toti acesti copii care isi pierdura puritatea si dragostea odata cu maturizarea,copilul special decise sa-si pastreze daruirea raiului pentru toti si a iubirii neconditionate,vesnic.

8 comentarii:

Marius Ola spunea...

Hmm! Te-ai aruncat undeva în etichetări. Fericirea nu e doar o ideea ea există, numai că drumul ei s-ar putea să se întâlnească cu drumul uman. Asta, doar dacă omul va sta acasă şi nu va rătăci pe alte căi. Problematica a dezbătut-o şi Octavian Paler, cu mult mai multă şţiinţă şi talent ca mine. Spre eu ca fiinţă am avut şi clipe de fericire, pe care nu le voi putea uita niciodată. ulterior am descoperit că momentele mele erau dumnezeiri. Culmea este că în momentele alea, ceea ce mă fericea erau doar banalităţi telurice. Întredevăr totul porneşte de la iubire. Ai iubit vreodată o rază de soare pe un ciment anost într-o dimineaţă târzie?
Am simţit cum sufletul meu explodează de zâmbete şi fluturi când picioarele mele goale au ajuns pe proiecţia acelei raze pe podea:) Era secunda suficienţei. Nu cred că vroiam ceva mai mult în momentul ăla. am simţit supra-plinul, L-am simţit cum îmi curge prin vene. Şi e doar un banal. Dar să nu mai fiu atât de egocentric, sunt doar o biată furnică în faţa măreţiei Universului. Iubirea, aşadar, cred că are ipostaze şi iopstaze, în funcţie de raportarea noastră asupra lumii, naturii, universului şi lui Dumnezeu:)

nakudo spunea...

nu am aruncat in etichetari draga marius eo folozofare ce reprezinta o stare si perceptie de moment ce apoi va trece...normal ca fericirea exista..normal ca tot filozofic ea poate fi sefiintata si catalogata ca o stare de moment trecatoare.de fapt e o postare de craciun de asta si are continuarea a doua..fericirea exista si viata e frumoasa ,nici eu nu-mi dau clipele ce le-am trait si traiesc pentru nimic..nimic nupoate sirbi ceea ce ti-a daruit raiul...nu dau iubirea si car ce traiesti facand dragoste chiar daca sant un moment pe filozofii.Fiind o postare dedicata craciunilui doar am simtit sa scriu ca iubirea aia divina,absoluta depaseste dogme,standarte..educatie..ea vine din inima si e o limba vorbita universal..stiu dezbaterile facute de Domnul Paler si multi altii...ma bucur sa-l descopar pe Paul gabor acolo..asa poate vad mai multi adevaratul sau interior...aici e vorba iubirea divina care trece peste tot si toate..draga Marius...fara ea,cultura,educatia..orice alte valori nu creeaza...,,copilul special daruia raiul pastrand inocenta si puritatea si iubind neconditionat"raze de soare?ne vom intalni candva toti nebunii frumosi..eu am o relatie speciala cu natura si animalele...TE IMBRATISEZ CU MULT DRAG SI TE INVIT SA NI TE ALATURI LA CENACLUL LITERAR DE LA MADALIN DE PE ,,CUVINTELE SUFLETULUI"

GRIGORE ROTARU spunea...

Fericirea nu-i o iluzie - ci un moft - concept care poate fi definit in multe feluri: acum 2-3 mii de ani oamenii se apropiau cu mult mai exact de asa ceva; < Cate lucruri exista care mie nu imi sunt de folos > - zicea Socrate si aceasta intra-n echivalenta cu < Lasa-ti bogatia ... > . Fericit in absolut nu a fost si nu o sa fie nimeni ...nu-i stim granitele.
Pentru ca in acest colt ma simt la adapost - va sppun ca in viata mea am fost < cel mai fericit > cand - accidental - am luat pe cineva de maini ( evident - persoana feminina !) si am luat foc amandoi... de atunci sunt mai putin fericit ca nu am ma avut ocazia ... adica un fleac - pentru unii - dezechilibraza balanta altora.
Fie să fie bine !

nakudo spunea...

inteleg perfect trairea draga,domnule rotaru..si inteleg ca legatura cu originile..puritatea inceputurilor ne defineste calitatile...iar chestia cu a lua flacari si a ajunge la trairi miraculoase doar prin simpla atingere..stiu cum e...si nu e un fleac...fara a avea ocazia de a arde din nou...noi nu existam total....sa fie mult bine si multumesc din suflet pentru tot ce-mi daruiti minunat ca traire prin profunzimile dumneavoastra...va doresc sa simti o noua vapaie..dincolo de conveniente si ce nu inteleg altii...o zi miraculoasa sa aveti...va imbratisez cu mult drag

ISIDRO R. AYESTARAN spunea...

Perfecto texto... y preciosa la fotografía que lo ilustra.

Saludos afectuosos siempre...
y mil gracias por todos tus comentarios.

Seguiremos en contacto
ISIDRO

nakudo spunea...

Muchas gracias a mis amigos.
Se han encontrado corazones hermosos y mucho amor tu blog.
Abrazo con respeto y felicitaciones por todo lo que hacen.
Artista perfecto ... esto es ISIDRO.

Cesc Ginesta spunea...

Me ha llegado al corazón tu escrito.

Mmm......

así somos....

Por favor Nakudo, ¿puedes decirme el nombre del autor del lienzo que has usado para ilustrar tu texto?

Muchas gracias.

nakudo spunea...

Cesc mi querido corazón y tocar a muchas personas con todo lo que hacen.
para mi hermana viene y puedo conseguir más tiempo.
Que envíe correo electrónico a este artista en la fotografía y sus álbumes.
un abrazo con mucho amor y agradecimiento por todo lo que hace grande en el mundo.
para la preservación de amor, esperanza, la sonrisa.